Visele si psihologia visului

vise

Ce sunt visele?

Visele sunt o succesiune de imagini, idei, emotii si senzatii care apar involuntar in mintea noastra in timpul anumitor stadii ale somnului. Continutul si scopul viselor nu este inca bine cunoscut, desi visele au constituit de-a lungul istoriei un subiect de interes medical, psihologic, filozofic si religios.

Domeniul  de studiu stiintific al viselor poarta numele de oneirologie.

Visele apar mai ales in perioada REM a somnului, adica acea perioada de somn caracterizata de miscari oculare rapide, o perioada in care activitatea cerebrala este crescuta si asemanatoare cu perioada de veghe. Uneori visele pot apare si in alte stadii ale somnului, dar sunt mai putin vii si mai greu de rememorat.

Interpretarea viselor in istorie

Visele au fost considerate in psihanaliza ca fiind o legatura intre constient si inconstient. Visele pot avea continut normal, suprarealisr sau bizar, fiind de mai multe tipuri, de exemplu inspaimantatoare, frumoase, magice, aventuroase, sexuale, etc. In general evenimentele din vis se afla in afara controlului persoanei care viseaza, cu exceptia viselor lucide, care pot fi influentate. Uneori visele determina aparitia de idei creative sau inspiratia pentru a face ceva anume.

Interpretarea viselor dateaza inca din anii 5000-4000 i.e.n., primele documente legate de vise fiind cele din Mesopotamia. In Grecia si Roma antica se credea ca visele sunt mesaje directe din partea zeilor sau a celor morti si ca prezic viitorul.

Interpretarea viselor in psihanaliza

La sfarsitul secolului 19 Sigmund Freud a dezvoltat o teorie conform careia visele provin din inconstient, subliniind importanta interpretarii viselor. Freud numea visele “calea regala spre inconstient”, spunand ca continutul visului reflecta mintea inconstienta a persoanei care viseaza si ca acest continut este modelat de indeplinirea inconstienta a dorintelor. Conform cu Freud daca persoana se confrunta cu un conflict intre modul in care priveste in mod constient realitatea si modul in care o percepe la nivel inconstient, atunci apar tulburari cum sunt nevrozele, trasaturile nevrotice, anxietatea, depresia, etc.

Teoria lui Freud descrie visele ca avand un continut manifest si unul latent. Continutul latent se leaga de fanteziile inconstiente profunde, in timp ce continutul manifest este superficial si lipsit de inteles.

Un alt psihanalist, Carl Jung, a dezvoltat teoria lui Freud asupra viselor, spunand ca visele constituie un mesaj caruia trebuie sa ii acordam atentie. Visele pot contine revelatii care pot ajuta persoana care viseaza sa isi rezolve diverse probleme emoyionale. Jung credea ca multe din simbolurile si imaginile din vise sunt recurente, adica apar repetitiv in mai multe vise. Daca un vis apare in mod repetitiv, inseamna ca este ceva la care trebuie sa acordam o atentie sporita.

Neurobiologia visului

Nu exista inca o definitie biologica universal acceptata a visului.

Cele mai multe vise apar in faza REM a somnului, de miscari oculare rapide, in care activitatea creierului este foarte asemenatoare cu cea din starea de veghe.

In cursul intregii vietii oamenii isi petrec aproximativ 6 ani visand, adica aproximativ 2 ore in fiecare nopate. Cele mai multe vise dureaza intre 5 si 20 de minute.

Nu este clar in ce parte a creierului isi au originea visele, daca exista o singura parte a creierului care genereaza visele sau mai multe; de asemenea nu stim daca scopul principal al viselor este legat de coprul sau de creierul nostru.

In price caz, in timpul somnului REM se elibereaza o serie de neurotransimitatori care fac ca miscarile din timpul viselor sa nu fie periculoase pentru persoana care viseaza, pentru ca neuronii motori sunt inhibati.

Visele apar in timpul somnului la intervale regulate de 60-90 de minute. Primul vis din cursul noptii este cel mai scurt, de 5-12 minute, urmatoarele vise cerscand ca durata pana la 15-20 de minute. Visele dinspre dimineata sunt in general cele mai lungi.

Visele la animale

Se pare ca somnul REM si capacitatea de a visa este prezenta la toate mamiferele care traiesc pe planeta noastra. Delfinii viseaza cel mai putin, oamenii se situeaza undeva la medie ca numar de vise, in timp ce oposumul viseaza cel mai mult.

Visele au fost observate la maimute, caini, pisici, sobolani si elefanti. Chiar si anumite specii de reptile si pasari viseaza.

Teoriile neurologice asupra viselor

Teoria sintezei activatorii

Conform acestei teorii corextul cerebral produce in timpul viselor experiente senzoriale pentru a interpreta semnalele haotice pe care le primeste in cursul zilei.

Teoria activarii continue

Visele sunt un rezultat al activarii si sintezelor care se produc in creier, functia somnului fiind aceea de a procesa, coda si transfera datele din memoria pe termen scurt in memoria pe termen lung. Partea inconstienta a creierului este ocupata cu memoria procedurala, si apare un flux de informatii intre constient si inconstient, ceea ce ar explica de ce visele au atat continuitate cat si modificari bruste.

Visele in legatura cu memoria de lunga durata

Visele reprezinta o actualizare continua a memoriei de lunga durata, interpretand amintirile in legatura cu realitatea.

Visele cu scopul de a indeparta deseurile

Conform unei alte teorii, visele sunt necesare pentru a indeparta senzatiile care nu au fost prelucrate complet si ideile care nu au fost pe deplin dezvoltate pe parcursul zilei. Materialul constient incomplet este fie indepartat sau aprofundat si inclus in memorie.

Visul ca rezonanta in cirucitele neuronale

In timpul somnului ochii sunt inchisi, astfel incat in mare masura creierul este izolat de lumea externa. Mai mult, in timpul somnului este suprimata activitatea talamusului, acea parte din sistemul nervos prin care trec toate simturile noastre inainte de a ajunge la creier. Ca urmare creierul trebuie sa functioneze doar cu semnale care vin de la el insusi si astfel apar tiparele de oscilatie neuronala, un fenomen cunoscut din fizica sistemelor.

Teoriile psihologice asupra viselor

Visele pentru testarea si selectarea schemelor mentale

Aceasta teorie spune ca visele au rolul de a creste capacitatatile noastre mentale, astfel incat sa ne descurcam mai bine in perioada de veghe.

Teoria psihologiei evolutioniste asupra viselor

Visele sunt considerate un produs secundar al somnului REM, fara nici un scop natural, neavand nici un fel de functie adaptativa alta decat de a “gandi intr-o stare biochimica diferita”. Oamenii continua sa gandeasca si atunci cand dorm, numai ca chimia corpului si a creierului este diferita in timpul somnului, astfel incat in loc de ganduri coerente apar vise. Multe dileme pot fi rezolvate in timpul viselor, pentru ca vizualizarea poate ajuta la gasirea de solutii si de multe ori solutiile sunt neconventionale. Visele sunt de asemenea privite ca modlaitati de generare de noi idei prin mutatii intamplatoare.

Alte pareri saunt ca visele au evoluat pentru simularea amenintarilor: in timpul viselor sunt repetate amenintari reale, astfel incat sa ne putem adapta mai bine la mediul extern.

Teoria psihosomatica asupra viselor

Visele sunte rezultatul imaginatiei disociate de sinele constient, astfel incat apar halucinatii.

Continutul viselor

Visele au in primul rand o natura vizuala, in general inalt fantasmagorica, cu locatii si obiecte care se intrepatrund. In general imaginile reflecta amintirile si experientele celui care viseaza, insa de multe ori iau o forma exagerata si bizara. Cei mai multi oameni viseaza in culori: foarte putine persoane spun ca viseaza numai in alb si negru.

Visele au si continut emotional, de cele mai multe ori anxietate. Alte emotii frecvent prezente in vis sunt furia, bucuria, fericirea si sentimentul de abandon. In general emotiile negative sunt mai frecvente decat cele pozitive.

Visele contin si teme sexuale, in aproximativ 10% din totalul viselor, visele cu continut sexual fiind mai frecvente la adolescenti. Se estimeaza ca aproximativ 8% din persoanele de ambele sexe au vise cu continut sexual.

Multi oameni viseaza acelasi lucru de mai multe ori, acest fenomen fiind cunoscut sub numele de vise repetitive.