Semnificatia tiparelor de atasament

Exista numeroase cerecetari care demonstreaza existenta unor asocieri semnificative intre organizarea atasamentului si functinarea copiiilor in diverse domenii. Tiparele de atasament timpuriu nesigur nu sunt predictive pentru anumite dificultati, dar constituie un risc pentru copil, mai ales daca un anume comportament parental continua pe parcursul copilariei.

Comparativ cu copiii care au atasament sigur, adaptarea copiiilor cu atasament nesigur in multe sfere ale vietii este mai dificila, punandu-le in pericol viitorul. Copiii cu atasament sigur vor deveni mai degraba competenti din punct de vedere social comparativ cu aceia care au un atasament nesigur. Relatiile formate cu alti copii vor influenta achizitia abilitatilor sociale, dezvoltarea intelectuala si formarea unei identitati sociale. Clasificarea pe care copiii o fac altor copii (popular, neglijat sau rejectat) este predictiva pentru adaptarea ulterioara.

Copiii cu atasament nesigur, mai ales cei evitanti, sunt in mod special vulnerabili. Problemele lor sociale si comportamentale cresc sau scad in intensitate functie de modul in care se poarta parintii.

Tiparul de atasament cel mai problematic este cel dezorganizat. Aproximativ 80% din copiii maltratati au un tipar de atasament de tip dezorganizat, comparativ cu doar 12% din cei care nu au fost maltratati. Doar 15% din copiii maltratati dezvolta un tipar de atasament de tip sigur. Copiii cu tipar de atasament dezorganizat in copilarie tind sa aiba un tipar de alternanta intre agresivitate si retragere. Prezinta de asemenea un risc mai mare de a deveni la randul lor parinti care isi maltrateaza copiii. Este de altfel dovedita legatura dintre existenta unui atasament dezorganizat si aparitia psihopatologiei la copil.

O explicatie pentru efectele tiparelor de atasament timpurii este mecanismul modelelor interne de lucru. Modelele interne de lucru permit unei persoane sa anticipeze si sa interpreteze comportamentul altora, planificand un raspuns. Daca copilul isi percepe parintii ca sursa de siguranta si suport, are o sansa mai mare sa dezvolte o imagine de sine pozitiva si sa astepte reactii pozitive din partea altora. In schimb un copil care are o relatie abuziva cu parintii poate internaliza o imagine de sine negativa si poate generaliza expectantele sale negative la alte relatii. Modelele interne de lucru pe care se bazeaza comportamentul de atasament arata un grad de continuitate si stabilitate. Exista o mare probabilitate ca un copil sa aiba un tipar de atasament similar cu al parintilor, indicand faptul ca modelele interne de lucru ale parintilor influenteaza modul in care acestia interactioneaza cu copilul. Aceste efect a fost observat de-a lungul a trei generatii.