Psihoterapia prin joc in nisip

Construcţia din nisip este o metaforă pentru lumea copilului. Există anumite scheme pentru interpretarea scenelor din nisip (Carmichael, 1994), dar mulţi autori susţin că aceste scheme au importanţă doar din punct de vedere academic şi nu în practica clinică.

Se presupune că simbolurile sunt arbitrare şi au înţeles unic pentrtu fiecare persoană.

Terapia prin joc în nisip este considerată o formă de terapie prin joc. Jocul este pentru copil ceea ce verbalizarea este pentru adult (Tharinger şi Stafford, 1995). Jocul este limbajul copilului, iar jucăriile sunt cuvintele.

În construirea poveştii în jocul în nisip copiii folosesc atât inteligenţa vizual- spaţială cât şi cea corporal- kinestezică. Inteligenţa verbal- lingvistică este încurajată prin discuţii, spunerea de poveşti şi scrierea unui jurnal legat de ceea ce este înfăţişat în cutia cu nisip. Inteligenţa logică- matematică este încurajată prin deducţiile de tipul „dacă” şi „când”. În timpul construirii scenei din nisip se poate pune un fond muzical, iar sentimentele trezite de jocul în nisip pot fi explorate şi exprimate prin utilizarea muzicii. Relaţia copil- terapeut încorporează inteligenţa interpersonală, iar inteligenţa intrapersonală este explorată prin reflecţie asupra legăturii dintre cutia de nisip şi contextul real de viaţă.

In ce situatii este folosita terapia prin joc in nisip

Terapia prin joc în nisip poate fi folosită cu copiii cu deficite cognitive şi de limbaj, tulburări de vorbire şi comunicare, cu copiii care folosesc verbalizarea ca mecanism de apărare, copiii cu ADHD, cei abuzaţi sau traumatizaţi, copiii cu probleme de agresivitate şi aceia cu dificultăţi în învăţarea cititului, sau cu deficit de atenţie.

Terapia prin joc în nisip poate fi folosită ca parte a abordării integrative în psihoterapie şi poate fi integrată în cadrul teoretic al diferitelor orientări terapeutice. Comportamentaliştii pot utiliza jocul în nisip ca metodă diagnostică, cognitiviştii pot lucra cu această tehnică pentru a restructura tiparele de gâândire, consilierii familiali o pot folosi pentru a explora graniţele familiale, structurile şi tiparele de interacţiune, psihanaliştii pot folosi jocul în nisip pentru a identifica şi a se adresa conflictelor inconştiente.