Psihoterapia relationala

psihoterapie relationala

Psihoterapia este eficienta in primul rand datorita relatiei care se creeaza in cadrul psihoterapiei intre psihoterapeut si client- relatia psihoterapeutica.

Oamenii exista numai in cadrul unor relatii, fie ca vorbim de relatii prezente, trecute sau viitoare. Cu totii interactionam cu persoane importante din viata noastra, cu mediul social, cultura, valorile societatii, precum si cu propria persoana. Istoricul personal al fiecaruia din noi este inseparabil de noi insine ca persoane. Unele scoli si modalitati de psihoterapie au pus accent mai mult sau mai putin asupra acestui aspect relational al vietii fiecaruia din noi.

In cadrul procesului psihoterapeutic se realizeaza o alianta terapeutica, pe care se bazeaza relatia psihoterapeutica, si de altfel intreg procesul psihoterapiei. Psihoterapia s-a schimbat mult in ultimii ani, si stim la ora actuala ca nu putem privi persoana ca fiind scoasa din context- un aspect pe care psihoterapia familiala il subliniaza de multa vreme.

Modelul relational in psihoterapie

Modelul relațional in psihoterapie pleacă de la premiza că comportamentul, caracteristicile și chiar simpla prezență a psihoterapeutului vor influența ceea ce observăm la client/pacient. Nu putem să observăm o persoana ”în mod neutru”; ceea ce relevă clientul/pacientul va fi întotdeauna în relație cu psihoterapeutul.

Ceea ce își amintește sau povestește o persoana în cursul ședinței de psihoterapie va fi în mod obligatoriu influențat de prezența, caracteristicile și comportamentul psihoterapeutului. De asemenea, felul în care cineva povestește despre diversele evenimente din viata sa, va fi influențat de contextul relațional.

Atunci când ascultăm pe cineva trebuie să fim conștienți de faptul că ceea ce auzim este ”distorsionat” de prezența sau participarea noastra.

Modelul relațional subliniază faptul că ceea ce observă terapeutul la client/pacient, precum și conținutul celor relatate de client/pacient nu sunt o simplă desfășurare a inconștientului, ci o reflectare continuă a experienței, care include relația terapeutică.

Inconștientul unei persoane nu este un rezervor închis și sigilat, ci este deschis experiențelor sale. Materialul inconștient relevat de ședința de psihoterapie nu este expresia ne-mediată și necontaminată a lumii interioare a persoanei, ci o experiență construită de client împreună cu psihoterapeutul.