Psihoterapia prin aventura (Adventure therapy)

Psihoterapia prin aventură (adventure therapy) este un domeniu nou în psihoterapie, cu o vechime de aproximativ 40 de ani. La baza psihoterapiei prin aventură se află o gama largă de teorii psihologice și ale învățării, filozofia de bază a acestei orientări psihoterapeutice fiind centrată pe educația experiențială. Cercetările arată că psihoterapia prin aventură este utilă în primul rând în îmbunătățirea stimei de sine și a conceptului despre sine, în modificarea și ameliorarea comportamentelor de cerere de ajutor, a comportamentelor sociale și încrederii.

Cum se desfășoară psihoterapia prin aventură?

Psihoterapia prin aventură se referă la crearea de oportunități de explorare într-un mediu sigur, prin activități de tip aventură. Adesea psihoterapia prin aventură este realizată în context de grup sau familial, deși se poate utiliza și în psihoterapia individuală.

Psihoterapia prin aventură abordează tratamentul psihologic prin experiență și acțiune, în cadrul unor jocuri desfășurate în cooperare, a unor activități bazate pe încredere, prin inițiative de rezolvare a problemelor, aventuri în aer liber și expediții în sălbăticie. Există păreri conform cărora în psihoterapia prin aventură trebuie să existe un risc fizic sau psihologic real sau perceput.

Conform psihoterapiei prin aventură, schimbările comportamentale pozitive apar ca urmare a creării de conexiuni izomorfice. O conexiune izomorfică reprezintă transferul unor lucruri învățate în anumite experiențe de viață asupra unor alte experiențe de viață. Conexiunile izomorfice se creează într-un cadru în care există o temă metaforică pentru o anumită activitate sau serie de activități, care se leagă de problema tratată.

Tehnici în psihoterapia prin aventură

Psihoterapia prin aventură se bazează pe diverse tehnici și medii pentru a promova schimbarea. Aceste tehnici includ jocuri desfășurate în cooperare, inițiative de rezolvare a problemelor, construirea încrederii, activități aventuroase gen cățăratul pe stânci, cățăratul pe munte etc, și expediții în sălbăticie: canoe, sănii trase de câini, bărci, excursii cu rucscacul în spate etc.

Forme de psihoterapie prin aventură

Cele mai frecvente forme de psihoterapie prin aventură sunt psihoterapia în sălbăticie (wilderness therapy), psihoterapia bazată pe aventură (adventure based therapy) și camping pe termen lung.

Fundamente teoretice în psihoterapia prin aventură

Teoria psihoterapiei prin aventură se bazează pe un amestec de teorii psihologice și ale învățării. Psihoterapia prin aventură este o abordare cognitiv-comportamental-afectivă care utilizează o bază umanistă existențială pentru a provoca schimbarea prin experiența directă.  Există însă multe controverse referitor la baza științifică a psihoterapiei prin aventură, necesitând studii de cercetare pentru clarificarea efectelor sale în diverse patologii. Principala întrebare privitor la psihoterapia prin aventură este: cât de eficace este o asemenea formă de psihoterapie?