Psihoterapia in cancer

cancer psihoterapie

Povestea vieţii în caz de boală, dizabilitate sau traumă este un instrument important de tratament la ora actuală. Dintre toate bolile, cancerul este cel mai frecvent tratat cu ajutorul acestei tehnici. Cancerul este o experienţă foarte dificil de spus în cuvinte, astfel că descrierea lui adesea abundă în metafore. Anatole Broyard (1992) spunea: „bolnavul vede totul ca pe o metaforă”.

Metaforele care par constructive şi terapeutice pentru un pacient pot fi insa distructive sau traumatizante pentru altul.

Una din cele mai obişnuite metafore în „limbajul cancerului” este aceea a războiului. Cancerul poate fi perceput ca un inamic, iar corpul este acuzat de trădare. Există lupte medicale care taie, ard sau corodează peisajul, şi lupte interne care se referă la defecte personale. Aceste lupte sunt asemănătoare cu trăsăturile istorice, ciumele împotriva umanităţii sau dezastrele naturale. Imageria războiului este expresia mâniei persoanei.

O altă metaforă folosită pentru conceptualizarea haosului şi nesiguranţei acestei experienţe este metafora cărămidei care sugerează un scop şi un final deschis.

James Olenez şi Hans Blumenbung explorează folosirea metaforei ca răspuns uman fundamental în situaţii de criză. Distanţând persoana de experienţa terifiantă, metafora evaluează teroarea necunoscutului în termeni mai calculabili şi de magnitudine cunoscută. Metafora reinterpretează necunoscutul în termeni de ceea ce este cunoscut, şi înlocuieşte haosul cu ordinea, ajutând la dizolvarea panicii sau paraliziei şi cel puţin pentru moment face ca existenţa să fie mai uşor de îndurat.

În criză, metafora are funcţie de stabilizare a persoanei, şi astfel nu este surprinzator că limbajul referitor la cancer este plin de metafore. Cancerul este ceva necunoscut, impredictibil şi care rezistă încercărilor noastre de a impune ordinea în evoluţia sa.

Un alt aspect important este că persoanele aflate în situaţie de criză şi care se confruntă cu dezordinea şi necunoscutul sunt mai sensibile la metafore şi la înţelesul lor, în comparaţie cu cei care se simt în siguranţă în ordinea cunoscută.