Discalculia

discalculie

Ce este discalculia?

Elementul esenţial al discalculiei îl constituie capacitatea matematică substanţial redusa comparativ cu ceea ce ne-am astepta de la un copil de varsta respectiva.

Tulburarea de calcul interferează semnificativ cu. performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini matematice.

Simptome in discalculie

In discalculie pot fi afectate o serie de aptitudini diferite, incluzând aptitudinile „lingvistice” (de ex., înţelegerea sau denumirea termenilor, operaţiilor sau conceptelor matematice şi decodarea problemelor scrise în simboluri matematice), aptitudinile „perceptive” (de ex., recunoaşterea sau citirea simbolurilor numerice ori a semnelor aritmetice şi adunarea obiectelor în grupe), aptitudinile „prosexice” (de ex., copierea corectă a numerelor sau cifrelor, ţinerea de minte pentru a fi adunate a numerelor de „reportat” şi observarea semnelor operaţionale) şi aptitudinile „matematice” (de ex., urmărirea secvenţelor procedeelor matematice, numărarea obiectelor, învăţarea tablei înmulţirii).

Prevalenta discalculiei

Discalculia este întâlnită frecvent în combinaţie cu dislexia sau cu disgrafia.

Prevalenta discalculiei este dificil de stabilit, deoarece multe studii s-au concentrat asupra prevalentei tulburărilor de învăţare, fără separarea corespunzătoare în tulburări specifice de lexie, de calcul ori de expresie grafică.

Prevalenta discalculiei a fost estimată la aproximativ unu din fiecare cinci cazuri de tulburare de învăţare. Se estimează că 1% dintre copii1 de varsta şcolară au discalculie.

Evoluţia discalculiei

Deşi simptomele de dificultate în calcul (de ex., confuzie în conceptele de număr sau incapacitatea de a număra corect) pot apare încă de la grădiniţă sau din clasa I-a, discalculia este rar diagnosticată înainte de sfarsitul clasei a I-a, deoarece până la această dată instruirea matematică oficială nu a avut de regulă loc în cele mai multe şcoli. Ea devine de regulă evidentă în cursul clasei a II-a sau a IlI-a.