Tulburarile psihologice in epilepsie

epilepsie

Pacienţii care au epilepsie au adesea tulburări psihologice/psihiatrice asociate, epilepsia fiind cea mai importantă boală neurologică cronică, cu prevalenţă de aproximativ 1% in populaţia generală.

Între 30-50 % din epileptici au probleme psihiatrice, cele mai frecvente fiind tulburările de personalitate şi psihoza.

Simptomele epilepsiei

Epilepsia este o tulburare cronică în care apar crize recurente, respectiv tulburări tranzitorii, paroxistice ale funcţiei cerebrale, produse de descărcările electrice excesive la nivelul neuronilor cerebrali. Manifestările clinice ale crizelor sunt functie de locul de origine, tiparul şi aria de răspândire a descărcărilor electrice din creier. Manifestările pot fi mişcări anormale sau oprirea mişcărilor, tulburări ale senzaţiilor sau percepţiilor, a comportamentului, sau pierderea de cunoştinţă.

Crizele epileptice

Crizele sunt clasificate în crize parţiale (produse de o leziune focală) sau crize generalizate (produse de o disfuncţie cerebrală difuză). Manifestările psihiatrice sunt asociate crizei în sine sau apar între crize.

În epilepsie apar în general crize convulsive, urmate de o perioadă postictală în care cogniţia şi conştienţa revin treptat la normal, perioadă care variază de la câteva minute la câteva ore. Pe de altă parte, în epilepsia petit mal apar episoade psihiatrice tranzitorii. Aceste crize pot să nu fie recunoscute. O altă situaţie este cea de status epilepticus, în care descărcările epileptice persistă o perioadă de timp îndelungată, chiar mai multe ore, fără să producă mişcările caracteristice din epilepsie.

Epilepsia petit mal (sau absenţele epileptice) apare mai ales la copiii de 5-7 ani şi încetează la pubertate. Crizele se manifestă prin pierderea cunoştinţei, pacientul pierzând contactul cu mediul fără o „adevărată” pierdere de cunoştinţă. Epilepsia petit-mal poate debuta şi la adult, putându-se manifesta nu numai prin pierderi de cunoştinţă, ci şi prin episoade psihotice sau delirante care apar şi dispar brusc. De multe ori există un istoric de leşinuri.

La alţi pacienţi poate apare o violenţă episodică, ca manifestare a crizei epileptice, sau apar episoade de violenţă între crize.

Starile psihotice si tulburari psihologice in epilepsie

Între crizele epileptice (interictal) pot apare stări psihotice asemănătoare cu schizofrenia, cel mai frecvent la pacienţii cu epilepsie de lob temporal. De obicei aceste stări apar la persoanele care au avut mai multe crize de epilepsie temporală. De cele mai multe ori psihoza este precedată de modificări ale personalităţii. Psihoza se manifestă mai ales prin delir paranoid şi halucinaţii. Mai puţin frecvent apar psihoze afective si tulburări maniaco-depresive.

La epileptici apar cu frecvenţă foarte mare tulburări de personalitate, mai ales în cazul epilepsiei de lob temporal. Pot apare modificări ale comportamentului sexual manifestate prin hipersexualitate, fetişism, transvestitism, hiposexualitate, etc. O modificare de personalitate care apare frecvent este „vâscozitatea”, respectiv încetineala în conversaţie, pedanterie, preocupare excesivă pentru detalii, dificultăţi de sintetizare a ceea ce doreşte să spună. Tendinţa la circumstanţialitate, verbalizare şi detaliere este prezentă şi în scris. Unii pacienţi reuşesc, cu mult efort, să îşi modifice stilul de comunicare, dar în general nu acceptă criticile şi nu consideră că propiul stil de comunicare ar fi o problemă.

Tulburările de personalitate răspund bine la psihoterapie în combinaţie cu anticonvulsivante.