Tulburarea de personalitate de tip evitant

evitant

Tulburarea de personalitate de tip evitant sau anxios este o tulburare de personalitate caracterizata de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare, sensibilitate extrema la evaluarile negative si evitarea interactiunilor sociale. Persoanele care au o tulburare de personalitate de tip evitant se considera inadecvati din punct de vedere social si evita interactiunile sociale de teama de a fi ridiculizati, umiliti sau de a fi neplacuti. In mod tipic aceste persoane sunt singuratice si au sentimentul ca sunt alienati de societate.

De obicei o tulburare de personalitate de tip evitant este observata in perioada de adult si se asociaza cu rejetul perceput sau real din partea parintilor sau a copiilor in perioada copilariei.

Criteriile diagnostice pentru tulburarea de personalitate de tip evitant cuprind:

-Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica contactul interpersonal semnificativ, de teama criticilor, lipsei de aprobare sau rejectiei.

-Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca celorlalti nu le va place de el.

– Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se teme ca va fi ridiculizat sau respins.

– Este preocupat de critici si respingere in situatiile sociale.

– Este inhibat in situatiile interpersonale noi datorita sentimentelor de inadecvare.

– Se vede ca fiind inapt din punct de vedere social, sau inferior altora.

– De obicei nu doreste sa isi asume riscuri sau sa se implice in activitati noi pentru ca acestea ar putea fi stanjenitoare.

De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant isi monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci cand sunt implicati in interactiuni sociale. Din aceasta monitorizare rezulta o tensiune extrema, care duce la ezitari in vorbire si astfel multe asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de preocupate de sine incat este dificil sa vorbeasca coerent.

Tulburarea de personalitate de tip evitant se asociaza frecvent cu tulburarile de anxietate, respectiv 10-50% din persoanele cu atacuri de panica au si o asemenea tulburare de personalitate, ca si 45-56% din cei cu anxietate generalizata.

Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu este clar definita si poate fi influentata de o combinatie de factori sociali, genetici si biologici. De asemenea intervin factori temperamentali mosteniti. Tulburarile de anxietate in copilarie si adolescenta au fost asociate cu inhibitia comportamentala, incluzand teama de timiditate si retragerea in situatii noi.

Multe persoane disgnosticate cu tulburare de personalitate de tip evitant au avut experiente dureroase in copilarie datorita criticilor si rejectiei din partea parintilor. Nevoia de legatura cu parintii face ca persoana evitanta sa doreasca relatiile, dar dorinta lor se transforma treptat intr-o protectie impotriva criticilor parentale repetate.

Simptomele tulburarii de personalitate de tip evitant cuprind:

–          Hipersensibilitatea la critici sau rejectie

–          Izolare sociala autoimpusa

–          Timiditatea extrema in situatii sociale, desi simte nevoia de relatii apropiate

–          Evita relatiile interpersonale

–          Sentimente de inadecvare

–          Stima de sine scazuta

–          Lipsa de incredere in altii

–          Timiditate sau rusine extrema

–          Distantare emotionala privitor la intimitate

–          Foarte constienti de sine

–          Auto-critici legat de problemele lor in relatie cu altii

–          Probleme in functionarea ocupationala

–          Perceptia ca sunt singuri

–          Sentimente de inferioritate fata de altii

–          Abuz sau dependenta de diverse substante

–          Investitia in fantezii fixe

Tratamentul tulburarii de personalitate de tip evitant este psihoterapeutic, incluzand antrenamentul abilitatilor sociale, terapia cognitiva, tratamentul prin expunere pentru a creste gradat contactele sociale si uneori administrarea de medicamente. Un aspect important este castigarea increderii pacientului, deoarece persoanele cu tulburare de personalitate de tip evitant nu au incredere in terapeut din frica de rejet. Scopul principal al terapiei este modificarea credintelor negative exagerate despre sine.