Depresia

depresia

Multe persoane spun ca depresia este ca un fel de disperare care apare in viata lor. Persoanele suferinde de depresie sunt lipsite de energie si nu se pot concentra. In depresie se poate intampla ca persoana sa fie mereu nervoasa, fara a exista un motiv anume. Simptomele de depresie pot fi diferite de la o persoana la alta. Ceea ce este important este ca daca va simtiti lipsit de energie timp de mai mult de 2-3 saptamani, si tristetea care acompaniaza aceasta lipsa de energie va afecteaza viata, atunci este posibil sa suferiti de depresie clinica.

Cele mai multe persoane care au suferit la un moment dat de depresie ajung la un moment dat sa aiba un al doilea episod depresiv. Daca invatam sa ne recunoastem simptomele de depresie si le tratam prin psihoterapie atunci sunt sanse mici ca depresia sa se agraveze.

Cele mai multe persoane suferinde de depresie nu cauta niciodata ajutorul si nu ajung niciodata la cabinetul de psihoterapie. Insa tratarea si psihoterapia depresiei sunt importante, din cauza ca va afecteaza viata dvs, a familiei dvs, si munca. Unele persoane care sufera de depresie incearca chiar sa se sinucida, fiind convinse ca tristetea lor nu va disparea niciodata. Dar trebuie sa tinem minte ca depresia o stare tratabila prin psihoterapie.

Ajutat de psihoterapeut puteti invata sa va controlati depresia. Psihoterapia ajuta la schimbarea stilului de viata, si psihoterapeutul poate colabora cu psihiatrul in tratamentul depresiei.

Schimbarea nu va apare peste noapte, dar cu tratament adecvat depresia nu va mai umbri viata dvs.

Sufar de depresie?

Sunteti trist, va simtiti neajutorat, si va intrebati daca suferiti de depresie. Ar putea fi depresie, ar putea fi altceva?

Multe persoane care sufera de depresie sunt in acelasi timp anxioase. Persoanele care au anxietate simt o frica nedefinita, sunt ingrijorate si tensionate. Pot apare ganduri obsesive, atacuri de panica, insomnie, palpitatii, transpiratii.  Daca pe langa sentimentele de tristete si neajutorare aveti si astfel de manifestari, atunci foarte probabil sa suferiti de depresie si sindrom anxios. De fapt, multe persoane cu depresie au in acelasi timp si anxietate. .

In afara de aceasta situatie, se poate intampla ca de fapt sa aveti un sindrom maniaco- depresiv sau o tulburare bipolara. In aceasta situatie dispozitia dvs este schimbatoare, de la faze maniacale, cu dificultati de concentrare, sentimentul ca nimic nu va poate sta in cale, decizii impulsive, ganduri de-a valma, comportament nesabuit, pana la faze de depresie profunda.

Deoarece pot exista aceste diferente de diagnostic, inainte de a lua antidepresive este recomandabil sa discutati cu medicul dvs. Preferabil este sa apelati la medicul psihiatru si la psihoterapeut. Pentru ca daca administram antidepresive unei persoane cu tulburare bipolara de exemplu, putem declansa un episod de depresie severa

Ce este util sa ma intreb daca sufar de depresie?

Atunci cand cineva sufera de depresie, un aspect important sunt gandurile negre, pesimiste, fara speranta, care „invadeaza” persoana. Persoanele depresive au tendinta de a se gandi iar si iar, la acelasi lucru, de a-l intoarce pe toate fetele si de a-l diseca la infinit, fara a ajunge la o solutie.

Ca urmare, atunci cand aveti ganduri depresive este util sa va intrebati:

În ce constă dovada faptului ca lucrurile stau intr-adevar asa? Sau cu alte cuvinte: Ce dovezi îmi susţin raţionamentul? Ce argumente combat raţionamentul meu? Cum ar gândi altcineva în situaţia mea? Cum m-aş fi gândit eu înainte de a mă confrunta cu depresia?

Ce efecte are modul în care gândesc? Mă ajută sau mai degrabă mă încurcă felul meu de a gândi în a obţine ceea ce îmi doresc? Ce anume? Ce s-ar întâmpla dacă aş privi lucrurile mai puţin negativ?

Ce erori de judecată comit? Nu gândesc cumva în termeni de totul sau nimic? Nu cumva mă condamn cu totul pe baza unei singure întâmplări? Nu mă concentrez cumva cu totul pe slăbiciunile mele, uitând de calităţile pe care le posed? Nu mă acuz cumva pentru ceva ce nu mă fac vinovat? Nu iau cumva la modul personal ceva cu care nu am nici o legătură? Nu cumva am pretenţia să fiu perfect(ă)? Nu recurg cumva la standarde duble? Cum aş evalua pe altcineva în situaţia mea? Nu cumva mă concentrez doar asupra laturii negative a lucrurilor? Nu exagerez cumva posibilitatea dezastrului? Nu exagerez cumva importanţa evenimentelor? Nu mă lamentez cumva asupra modului în care ar trebui să fie lucrurile, în loc să accept lucrurile aşa cum sunt şi să obţin din ele tot ce se poate? Nu îmi asum cumva că nu se poate face nimic pentru a schimba situaţia în care mă aflu? Nu cumva prezic viitorul, în loc să las să văd cum ar fi în mod real?

Ce pot să fac? Ce aş putea face pentru a putea schimba situaţia în care mă aflu? Trec cu vederea soluţii la problemele cu care mă confrunt, presupunând din start că tot nu ar funcţiona? Ce aş putea face pentru a verifica validitatea răspunsurilor mele raţionale?

Cata lume sufera de depresie?

Depresia este una din cele mai frecvente tulburări tratate in cabinetul de psihoterapie şi aproape jumatate din pacienţii din spitalele de psihiatrie sunt depresivi.

Depresia apare la 20%  din femei şi 10% din bărbaţi. Depresia este mai frecventa în clasele sociale joase, la persoanele divorţate si pacienţii cu boli cronice. O problema importanta este aceea ca majoritatea depresivilor nu caută ajutor şi nu primesc tratament, si ca urmare numai 20-33% din depresivi sunt trataţi.

Aproximativ o treime din populaţia planetei suferă de o tulburare depresivă minoră la un moment dat pe parcursul vieţii. Rata depresiei majore este atât de mare încât OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) o consideră cea mai împovorătoare boală din lume în termeni de dizabilitate globală.

Un aspect deloc de neglijat este ca copiii depresivilor au risc crescut de a se imbolnavi de diverse boli mentale si tulburari psihologice. În termeni de cauză a morţii, dizabilitate, incapacitate de muncă şi resurse medicale necesare, depresia este pe locul 2 în lume, după boala cardiacă cronică.

Depresia are impact semnificativ asupra mortalităţii, inclusiv la pacienţii cu boală 15% din depresivi se sinucid.

Episodul depresiv major este forma cea mai comună de depresie diagnosticată în pratica curentă. Dacă apar două sau mai multe episoade depresive majore, separate de o perioadă de cel puţin două luni în care persoana nu a fost depresiva se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră recurentă.

Durata medie a episoadelor depresive majore este de 5 luni.

Majoritatea depresivilor (peste 50 %) au primul episod depresiv înaintea vârstei de 40 de ani. Cele mai multe episoade de depresie netratate durează intre 6 si 13 luni, iar cu tratament episoadele depresive dureaza aproximativ 3 luni. Riscul de revenire a depresiei este crescut daca persoana sufera de distimie, in cazul abuzului de alcool şi droguri, a simptomelor anxioase, vârstei crescute de debut şi istoricului de episoade depresive.

Aproximativ 50% din pacienţii depresivi se recuperează complet, în timp ce 20-35% sunt pacienţi cronici.

Cine este depresiv?

Desi atunci cand suferi de depresie te poti simti foarte singur, peste 16% din oameni au cel putin un episod depresiv pe parcursul vietii. Depresia poate afecta pe oricine, dar efectele ei pot depinde de varsta si sex.

–         Femeile au un risc de depresie de doua ori mai mare decat barbatii. Riscul este mai mare in perioadele de modificari hormonale din cursul adolescentei, menstruatiei, menopauzei si sarcinii.

–         Desi riscul pentru depersie al barbatilor este mai scazut, mai multi barbati decat femei raman nediagnosticati si nu primesc ajutor. Unii barbati prezinta simptome tipice de depresie, dar multi sunt ostili sau furiosi sau isi mascheaza depresia cu ajutorul alcoolului sau drogurilor. Riscul de suicid este mai serios la barbati, avand un risc de suicid de 4 ori mai mare decat femeile.

–         Persoanele in varsta pierd de multe ori persoane iubite si trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca singuri. De asemenea au risc mai mare de boli fizice. Din aceste cauze poate apare depresia. De multe ori varstnicii nu primesc tratament sau ajutor pentru depersie, pentru ca cei din jurul lor cred ca depresia este rezultatul imbatranirii si multi varstnici nu discuta depre simptomele lor.

Cum traiesc femeile depresia?

Depresia este mai frecventa la femei decat la barbati. Factorii biologici, hormonali si psihologici sunt legati de rata mai mare a depresiei la femei.

Hormonii afecteaza in mod direct chmia creierului care controleaza emotiile si dispozitia. De exemplu, femeile sunt foarte susceptibile la depresie dupa nastere, cand apar importante modificari hormonale si fizice, impreuna cu noi responsabilitati. Multe mame tinere au episoade scurte de tristete sau “baby blues”, iar unele ajung la depresie postpartum. De multe ori femeile cu depresie postpartum au mai avut depresie in antecedente.

Unele femei au de asemenea forme severe de sindrom premenstrual, uneori denumit si tulburare disforica premenstruala, care se datoreaza modificarilor hormonale care apar in perioada de ovulatie si inainte de inceperea menstruatiei. In perioada de tranzitie spre menopauza multe femei prezinta un risc crescut de depresie. La ora actuala se studiaza felul in care estrogenii si alti hormoni afecteaza chimia creierului asociata cu depresia.

Nu in ultimul rand femeile sunt supuse unui stress suplimentar cauzat de responsabilitatea copiiilor, ingrijirea copiiilor si a parintilor varstnici, abuz, saracie si relatii nefericite. Nu este inca clar de ce anumite femei care sunt supuse unor presiuni foarte mari ajung la depresie, in timp ce altele, in conditii similare, nu prezinta modificari psihologice.

Cum traiesc barbatii depresia?

Foarte adesea barbatii traiesc depresia intr-un mod diferit de felul in care depresia este traita de femei si au modalitati diferite de a face fata simptomelor.

Barbatii accepta mai repede decat femeile faptul ca sunt obositi, iritabili, ca si-au pierdut interesul pentru activitati care altadata le faceau placere si ca au tulburari de somn, in timp ce femeile accepta mai repede decat barbatii faptul ca sunt triste, ca se simt lipsite de valoare si vinovate in mod excesiv.

Mult mai frecvent decat femeile barbatii cauta solutia pentru depresie in alcool sau droguri, sau devin frustrati, descurajati, iritabili, furiosi si uneori abuzivi. Unii barbati care sufera de depresie se arunca in munca pentru a evita sa vorbeasca cu familia sau prietenii despre ceea ce li se intampla, iar unii dintre ei se angajeaza in comportamente riscante. Si desi mai multe femei decat barbati incearca sa se sinucida, mai multi barnati decat femei o si fac.

Depresia „rationala”

Termenul de depresie rationala se foloseste pentru depresia clinica ghidata de ratiune.

Cauza poate consta in conditiile de viata adverse. Ca urmare ceea ce numim depresie rationala nu se preteaza la un tratament traditional al depresiei.

In mod traditional psihoterapia cognitiva sustine ca nu exista asa ceva- adica depresie rationala- avand in vedere ca desi tristetea este un raspuns natural la pierderi sau dezamagiri, depresia in sine este rezultatul unei gandiri distorsionate.

Pe de alta parte, alti teoreticieni sustin ca depresia este de doua categorii, si anume depresia „irationala”, care apare fara existenta unui stresor evident, si depresia „rationala”, rezultata ca urmare a unor conditii de viata particulare.

Cercetarile arata insa ca depresia si riscul de suicid nu sunt neaparat legate de conditiile de viata adverse. De exemplu persoanele care au un handicap sau o problema medicala nu sunt mai depresive decat cele fara astfel de probleme.

De altfel, indiferent care sunt cauzele depresiei, depresia este rezultatul unei gandiri de tipul „fara solutie”, ceea ce in destul de putine cazuri este adevarat. Persoana depresiva are insa tendinta de a nu vedea solutii sau de a nu lua in considerare solutiile, chiar si atunci cand acestea sunt viabile.

Depresia de Craciun

Craciunul este perioada din an in care apar foarte multe depresii, iar rata sinuciderilor este mult mai mare in decembrie comparativ cu celelalte luni ale anului. Depresia de Craciun poate fi declansata de o multitudine de factori, printre care pierderile, esecurile si singuratatea. Aceste elemente sunt exacerbate in aceasta perioada a anului. Persoanele care au suferit pierderi de genul decesului unei persoane apropiate, divortul sau pierderea unui copil au un risc mai mare de depresie de Craciun.

Depresia de Craciun este destul de dificil de gestionat deoarece toata lumea din jur pare sa fie fericita. Din acest motiv persoana depresiva incepe sa se intrebe ce nu este in regula cu ea si de ce nu se poate bucura de sarbatorile de iarna. Astfel ca tinde sa se disocieze de sentimentele sale si sa-si puna intrebari care duc la auto-infrangere.

Pe de alta parte, un toate depresiile de Craciun au la baza pierderi sau alte evenimente notabile. Unele persoane se simt deprimate in preajma sarbatorilor, fara a avea un motiv evident. Dar de multe ori nu se ia in considerare faptul ca sarbatorile de iarna sunt destul de stresante prin ele insele.

Indiferent insa de motivul pentru care va simtiti deprimat de sarbatori, este important sa spuneti acest lucru cuiva. Cererea de ajutor este un semn de putere, nu de slabiciune. Daca sunteti singur de Craciun si aveti senzatia ca sunteti trist sunati pe cineva: un prieten, o ruda, o cunostinta.

Rolul ruminării în depresie

Ruminarea îmbracă forma unor gânduri persistente şi recurente, care acaparează sfera preocupărilor conştiente ale persoanei, independent de intenţiile acesteia, adică conţinuturile ei îi sunt impuse persoanei oarecum fără voia ei, confruntând-o cu imposibilitatea de a se elibera de aceasta. Cu alte cuvinte ruminarea se referă la „o clasă de gânduri conştiente ce gravitează în jurul unei teme instrumentale comune şi care revin în absenţa unor solicitări imediate din exterior care ar reclama  gândurile respective.”

Gândurile în jurul cărora gravitează ruminarea sunt prin definiţie negative, ele îmbrăcând forme concrete, ca de exemplu „De ce nu reuşesc niciodată nimic?”; „De ce trebuie să fiu un ratat?”; „De ce nu pot simţi şi eu că fac ceva?”. In acelasi timp ruminarea este si o metodă de gestionare a dispoziţiilor negative, care implică centrarea atenţiei asupra propriei persoane. În cadrul depresiei, ruminarea se poate concentra si asupra intensităţii şi neadecvării depresiei (de ex., „Mă simt atât de doborât(ă), că nu am nici interesul, nici energia necesare pentru a face ceva”), asupra motivelor care stau la baza depresiei (de ex., „Ce se întâmplă cu mine?” sau „De ce mă simt atât de trist(ă)?”, ori asupra consecinţelor stării actuale (de ex., „Lucrurile nu se vor îndrepta niciodată pentru mine”.)

Ruminarea centrată pe sine, reprezentată de gândurile şi comportamentele repetitive ce vizează propria persoană în relaţie cu depresia (de ex., „De ce trebuie să reacţionez întotdeauna astfel?”) sunt mai degrabă un construct de tipul trăsăturilor de personalitate, asociat mai puternic cu neuroticismul, în timp ce ruminarea centrată pe simptome, manifestă sub forma gândurilor şi comportamentelor repetitive care se focalizează asupra manifestărilor depresiei (de ex., „De ce nu mă pot concentra?”), se prezintă ca un produs al depresiei.

Tulburările depresive în funcţie de severitate

Episoade depresive uşoare, caracterizate printr-o simptomatologie de intensitate redusă, însoţită de perturbări minore ale funcţiilor ocupaţionale, sociale şi relaţionale, satisface criteriile minime pentru diagnosticul de episod depresiv major (5-6 criterii).

Episoade depresive moderate, (medii) a căror severitate simptomatică se află la jumătatea distanţei dintre depresia uşoară şi severă.

Episoadele depresive severe satisfac toate sau aproape toate criteriile (8-9 criterii) de diagnostic conform DSM IV R, iar intensitatea simptomelor este crescută si are mai multe forme:

-episoade depresive severe fără elemente psihotice;

-episoade depresive severe cu elemente psihotice de tipul ideilor delirante sau halucinaţiilor, care pot fi congruente sau incongruente cu dispoziţia. Din categoria elementelor psihotice dispoziţional-congruente fac parte ideile delirante şi/sau halucinaţiile al căror conţinut este adecvat fenomenologiei depresive referitoare la insuficienţele persoanle, culpabilitate, boală, nihilism, autopedepsire;

-episoade depresive severe cu elemente psihotice dispoziţional incongruente, exteriorizate prin idei delirante de persecuţie şi de control, gândire impusă, sau halucinaţii a căror conţinut nu implică temele depresive tipice de inadaptare personală, vinovăţie, boală, moarte, nihilism sau pedeapsă.

Alte tulburări afective

Tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;

Tulburarea afectivă indusă de o substanţă;

Tulburarea depresivă fără altă specificaţie: include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică, tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă ori tulburarea de adaptare cu dispoziţie mixtă, depresivă anxioasă.

Tulburarea distrofică premenstruală: în cele mai multe cicluri menstruale din cursul ultimului an, simptome (de exemplu, dispoziţie depresivă marcată, anxietate marcată, labilitate afectivă marcată, scăderea interesului pentru diverse activităţi) survenind de regulă în ultime săptămână a fazei luteale (şi care nu se remit în decurs de câteva zile de la debutul menstruaţiei).

Tulburarea depresivă minoră: episoade de simptome depresive cu o durată de cel puţin 2 săptămâni, dar cu mai puţin de de cinci itemi ceruţi pentru tulburarea depresivă majoră.

Tulburarea depresivă scurtă, recurentă: episoade depresive durând de la 2 zile până la 2 săptămâni, survenind cel puţin o dată pe lună, timp de 12 luni (neasociată cu ciclul menstrual).

Un episod depresiv major suprapus peste tulburarea delirantă, tulburarea psihotică fără altă specificaţii ori faza activă a schizofreniei. Situaţiile în care clinicianul a ajuns la concluzia că este prezentă o tulburare depresivă, dar este inacapabil să precizeze dacă aceasta este primară, datorată unei condiţii medicale generale ori indusă de o substanţă.

Tulburările depresive din cauză medicală şi tulburările depresive induse de medicamente. O serie de afecţiuni somatice şi medicamente pot fi responsabile de apariţia sindromului depresiv. Cauzele medicale cele mai frecvente ale sindromului depresiv:

Boala şi sindromul Cushing

Boala Addison,

Hipotiroidism clinic şi subclinic,

Hiperaldosteronism,

Hipoparatiroidism, Hiperparatiroidism,

Hipertiroidism, Stare după tiroidectomie totală sau parţială.

Deficite de vitamine (B1, B12, Acid folic, PP)

Boli cerebrovasculare, Stare după AVC,

Demenţe,

Scleroza multiplă,

Boala Parkinson,

Boala Huntington,

Stări după TCC,

Epilepsie,

Infecţii ale sistemului nervos central, SIDA,

Tuberculoza,

Mononucleoza,

Lupus eritematos sistemic,

Artrită reumatoidă,

Colagenoze,

Boli infecţioase cronice – hepatite cronice,

Porfirie,

Boli tumorale,

Boli renale cronice.

Episodul depresiv major

Criteriile diagnostice pentru depresie majora/ episodul depresiv major

A.Cinci (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleaşi perioade de două săptămâni, şi reprezintă o modificare de la nivelul anterior de funcţionare; cel puţin unul din simptome este, fie(1) dispoziţie depresivă, fie (2) pierderea interesului sau plăcerii:

1.dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie relatare subiectivă (de ex., se simte trist sau vidat emoţional), fie din observaţiile făcute de alţii (de ex., pare înlăcrimat).

2.interes sau plăcere marcat diminuate faţă de toate sau aproape toate activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea subiectului, fie prin observaţii făcute de alţii);

3.pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă, ori luare în greutate (de ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului într-o lună) ori scădere sau creştere a apetitului aproape în fiecare zi. Notă: La copi, se ia în consideraţie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectante;

4.insomnie sau hipersomnie în fiecare zi;

5.agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numia senzaţiile subiective de nelinişte sau lentoare);

6.fatigabilitate sau lipsa de energie în fiecare zi;

7.sentimente de inulitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu numai autoreproş sau culpabilizare în legătuură cu faptul de a fi bolnav);

8.diminuarea capacităţii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatările subiectului, fie observată de alţii);

9.gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan specific sau tentative de suicid sau plan specific de sinucudere.

B.Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.

C.Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare semnificativă clinic, în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.

D.Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un abuz de drog, un medicament) ori ale unei condiţii generale medicale (de ex., hipotiroidism).

E.Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică, după pierderea unei fiinţe iubite, simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare funcţională semnificativă, preocupare morbidă de inutilitate, ideaţie suicidară, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

In ce situatii poate apare depresia majora/ episodul depresiv major?

Episodul depresiv major poate să apară în mai multe tulburări:

tulburare depresivă majoră, (monopolară)

tulburările bipolare

tulburarea schizoafectivă de tip depresiv asociat cu simptomele schizofreniei

Simptomele episodului depresiv major

In depresia majora/ episodul depresiv major apar frecvent urmatoarele simptome:

ţinută vestimentară puţin îngrijită, voce stinsă, monotonă, indecisă, facies hipomimic, facies crispat prin care se exteriorizează indispoziţia afectiv anxioasă, poziţie gârbovită care dă impresia unei îmbătrâniri premature, plâns facil, lentoare psihomotorie, creştere neplăcută a intensităţii senzaţiilor – pacientul spune că îl deranjează radioul, muzica, dialogul aparţinătorilor), cenestopatii, parestezii, halucinaţii – în episoadele de intensitate psihotică, diminuarea atenţiei, scaderea vitalitatii, atenţia este orientată spre trăirile interioare, memoria este axată pe momentele afectiv-negative ale existenţei personale, bolnavul prezentând chiar o hiperamnezie (tulburare cantitativă pozitivă a memoriei) selectivă a evenimentelor, penibile, dureroase, posihotraumatizante, în timp ce aspectele pozitive ale existenţei pot trece chiar neobservate, ritm ideatic încetinit, flux ideativ coerent dar sărac, idei depresive de inulitate, de devalorizare, de incurabilitate, de rutină, idei hipocondriace care pendulează între teama şi dorinţa de boală, idei de culpabilitate, de autoacuzare, idei despre moarte despre morţi, despre inexistenţă, pesimism, inhibiţie psihică, dispoziţie depresivă, anxietate, tristeţe, durere morală, anestezia afectivă (bolnavul îşi reproşează faptul că nu-i mai poate iubi ca înainte pe cei din jur), motivaţia diminuată, apatie, lipsa voinţei, fatigabilitate, scăderea randamentului psihic şi fizic, lipsa elanului vital, inapetenţă, mai rar hiperfagie, pierderea interesului pentru persoanele de sex opus, amenoree, insomnie, în unele cazuri hipersomnie, simptome somatice (care domina in depresia mascata).

Tipuri de depresie majora/ episoade depresive majore

1.Episod depresiv melancoliform

Episodul depresiv major melancoliform se caracterizeaza prin: pierderea plăcerii pentru toate, sau aproape toate activităţile, lipsa de reactivitate faţă de stimuli de obicei plăcuţi, calitatea distinctă a dispoziţiei depresive (dispoziţia depresivă este resimţită consecutivă morţii unei persoane iubite), agravare matinală, insomnie de trezire (se trezeşte mai devreme şi nu mai poate să readoarmă), marcată inhibiţie sau agitaţie psihomotorie, anorexie sau pierderea semnificativă în greutate, vinovăţie excesivă sau inadecvată.

  1. Episod depresiv atipic

Episodul depresiv atipic se caracterizeaza prin: reactivitatea dispoziţiei, plus ponderal semnificativ sau hiperfagie, hipersomnie, paralizie ca de plumb (senzaţii de greutate în braţe şi în picioare), sensibilitate marcată la rejecţia interpersonală care duce la o deteriorare socială sau profesională semnificativă.

  1. Episod depresiv catatonic

Episodul depresiv catatonic este caracterizat prin: imobilitate motorie evidenţiată prin catalepsie sau stupor, activitate motorie excesivă (lipsită de scop şi neinfluenţată de stimulii externi), negativism extrem (opoziţie fără motiv la toate ordinele) sau menţinerea unei posturi rigide,) rigiditatea ceroasă sau mutism, bizarerii ale mişcărilor, grimase, mişcări stereotipe, ecolalia sau ecoprexia (repetarea frazelor sau cuvintelor sau a gesturilor altei persoane).

  1. Depresie majora postpartum

Depresia majora postpartum este un tip de depresie severa cu debut la 4 saptamani dupa nastere, care apare de cele mai multe ori la femei care au avut dispozitie depresiva inainte de nastere. Depresia majora postpartum se caracterizeaza prin: insomnie marcată, labilitate şi oboseală până la sinucidere, idei delirante legate de nou-născut care pot induce tendinţe de infaticid sau „suicidul în doi”.

  1. Episodul depresiv major la varstnici

Episodul depresiv major la varstnici are mai multe forme:

forma acută malignă, cu delir acut;

forma de melancolie rigidificată (descrisă de Medow), caracterizată prin inerţie, apatie, bratipsihie, amimie şi mutism;

forme delirante cu idei de autoacuzare sau persecuţie monotone, halucinaţii acustico-verbale, cenestezice sau genitale;

sindromul Cotard (delirul de negaţie) reprezintă o cronicizare a depresiei de involuţie. Se caracterizează prin triada de delir: de negaţie corporală („inima mea nu mai bate mult”), de enormitate şi imoralitate dureroasă. (Gh. Grecu)

Depresia de vârstnici constituie o problemă majoră, producând numeroase dizabilităţi şi agravând probleme medicale existente.

6.Episodul depresiv major la copii si adolescenti

Simptomele pentru un episod depresiv major sunt aceleaşi la copii şi la adolescenţi. Anumite simptome, cum sunt acuzele somatice, iritabilitatea şi izolarea socială, sunt extrem de frecvente la copii, în timp ce lentoarea psihomotorie, hipersomniile şi ideile delirante sunt mai puţin frecvente în pubertate decât la adolescenţă şi în perioada adultă. La copii prepubertari, episodul depresiv major survine, mai frecvent împreună cu  alte tulburări mentale (în special cu tulburările de comportament disputiv, deficitele de atenţie şi tulburările anxioase) decât izolat. La adolescenţi, episoadele depresive majore sunt asociate frecvent cu tulburări de comportament disruptiv, deficit de atenţie, tulburări în legătură cu o substanţă.

  1. Depresia sezoniera

Depresia sezoniera se caracterizeaza prin debut si remisiune in anumite perioade ale anului: debut toamna sau iarna si remisiune primavara. Aceste episoade depresive sunt caracterizate de fatigabilitate, hiperfagie, mai ales pentru dulciuri, hipersomnie, hipobulie. Răspund bine la fototerapie.

Depresia psihotica

Depresia psihotica este una din cele mai grave forme de depresie.

In cazul depresiei psihotice apar deliruri, in special delir de tip paranoid, dar si halucinatii auditive si vizuale. Depresia psihotica seamana mai degraba cu tulburarea bipolara decat cu depresia majora. Spre deosebire de pacientii cu schizofrenie insa, pacientii cu depresie psihotica sunt constienti de faptul ca au halucinatii.

Printre simptomele cele mai frecvente care apar in depresia psihotica se numara:

–         ganduri suicidare

–         agresivitate

–         frustrare

–         sentimente de neajutorare

–         incercari de suicid

–         halucinatii auditive

–         halucinatii vizuale

–         delir, mai ales de tip paranoid

In cele mai multe cazuri de depresie psihotica este necesar tratamentul in spital, aceasta in special datorita riscului de suicid. Tratamentul include psihoterapia.

Depresia neclasificata in manualul DSM

Manualul DSM de diagnostic psihiatric stabileste criteriile diagnostice pentru diferite tipuri de depresie. Totusi, exista si forme de depresie introduse in categoria “neclasificata” in acest manual.

Daca o persoana prezinta simptome de depresie, dar nu intruneste criteriile diagnostice pentru nici o categorie din manualul diagnostic, atunci se spune ca are o forma de depresie neclasificata.

Aceste persoane au depresie severa, dar nu suficient de severa pentru a se inscrie in categoria de depresie majora. Am putea spune ca sufera de o forma de depresie moderata. De asemenea in aceasta categorie diagnostica sunt incluse formele de depresie rezultate in urma unui eveniment traumatic, si care au durata mai mare decat media.

Tratamentul acestei forme de depresie ramane acelasi ca si pentru alte tulburari depresive. Psihoterapia cognitiva este eficace pentru reducerea simptomelor de depresie si a distorsiunilor cognitive. Psihoterapia interpersonala este utila pentru rezolvarea problemelor de relatie pe care le au persoanele cu depresie. Psihoterapia integrativa, incluzand hipnoterapia si psihoterapia ericksoniana par a fi cea mai eficace metoda de tratament. Daca simptomele sunt foarte severe se pot administra antidepresive, dar in cele mai multe cazuri medicatia nu este necesara.

Depresie reactiva

Depresia reactiva se mai numeste si tulburare de adaptare cu dispozitie depresiva. Aceasta implica faptul ca apar simptome psihologice specifice, respectiv tristete marcata, in urma unui stress psihosocial identificabil.

Aceasta categorie diagnostica- depresie reactiva- este utilizata daca persoana cu depresie nu intruneste criteriile diagnostice pentru alte forme de depresie. Este un termen folosit pentru depresia de intensitate moderata sau mica care urmeaza unui eveniment stressant.

Daca simptomele de depresie dipar in aproximativ 6 luni atunci probabil ca este vorba despre depresie reactiva, in caz contrar fiind mai probbail diagnosticul de depresie majora sau depresie neclasificata.

Simptomatologia este asemanatoare cu a celorlalte forme de depresie, iar tratamentul recomandat este acelasi: psihoterapie integrativa, psihoterapie ericksoniana, hipnoterapie, psihoterapie cognitiv- comportamentala si psihoterapie interpersonala. Datorita faptului ca in acest caz exista o relatie stransa intre depresie si evenimentul stressant in cursul psihoterapiei se pune accentul mai ales pe rezolvarea problemei care a creat stressul.

Ce alte afectiuni coexista cu depresia

Depresia este adeseori insotita de alte afectiuni sau boli. Aceste boli pot precede depresia, o pot cauza, sau pot fi consecinta ei.

Depresia este adesea insotita de tulburari de tip anxios, sindrom de stress postraumatic, tulburari obsesiv- compulsive, fobie sociala si anxietate generalizata. Persoanele cu sindrom de stress postraumatic sunt de cele mai multe ori si depresive.

Abuzul sau dependenta de substante, mai ales alcool si droguri, pot si ele sa fie concomitente cu depresia. In unele tari, cum este SUA, cercetarile arata ca majoritatea persoanelor care sufera de depresie sunt in acelasi timp dependente de alcool sau droguri.

De multe ori depresia coexista cu boli medicale severe, cum sunt bolile cardiace, atacul vascular cerebral, cancerul, SIDA, diabetul zaharat si boala Parkinson.

Persoanele la care depresia este asociata unor afectiuni medicale severe adesea au simptome mai severe atat de depresie, cat si de boala fizica decat daca depresia si boala medicala ar fi luate separat.

Studiile arata ca tratarea depresiei duce de asemenea la ameliorarea oricarei alte boli cu care este asociata depresia.

Teorii asupra depresiei

Teoriile biologice asupra depresiei

Teoriile biologice asupra depresiei se centrează pe predispoziţia genetică, neurochimie, sistemul neuroendocrin şi modificările cerebrale structurale.

Depresia unipolară are agregare familială la rudele de gradul I fără a fi clar dacă agregarea familială  se datorează factorilor genetici sau familiali. Depresia se asociază cu genul (feminin), pierderea timpurie a părinţilor, separarea/divorţul părinţilor, traumele şi abuzul, factorii de personalitate, starea economică proastă şi evenimentele stresante din viaţă. Deşi anumite evenimente de viaţă pot declanşa episodul iniţial de depresie nu se cunoaşte dacă acestea au impact similar asupra declanşării episoadelor depresive ulterioare.

Conform cu Post (1992) sensibilizarea le stresori şi episoadele depresive devin codate la nivel de expresie genetică.

Au fost propuse mai multe ipoteze ale depesiei:

1.deficienţa de norepinefrină şi serotonină în anumite zone cerebrale

2.anomalităţi de funcţionare a sistemului neuroendocrin care reglează secreţia hormonală.

3.modificări celebrale structurale

Hipotiroidismul şi hipercortizolismul pot duce la depresie. Creşterea secreţiei de cortizol este de obicei prezentă la pacienţii depresivi, ca urmare a secreţiei crescute de hormon eliberator de tirotropină din hipotalamus.

Se pare că există subtipuri de depresie din punct de vedere biologic şi biochimic.

În depresie apar modificări structurale cerebrale în hipocampus, amigdală, nucleul caudat, putamen şi cortexul frontal în cazul depresiei cu debut timpuriu, în timp ce în depresia cu debut tardiv sunt afectate structurile cerebrale implicate în reglarea emoţiilor.

Teoriile psihologice asupra depresiei

Teoria socială spune că relaţiile sociale, continuitatea interpersonală şi sarcinile de muncă devin conţinute în ritmurile biologice. Ritmurile biologice care menţin homeostazia sunt afectate de modifacarea ritmurilor sociale, ca de exemplu în pierderea unei relaţii. Astfel apar modificări neurologice şi oscilaţii ale ritmurilor circadiene.

Teoriile psihodinamice subliniază procesele mentale inconştiente şi conflictul psihic între dorinţe şi sentimente:

pierdera reală sau simbolică a unui obiect iubit

conflict psihic între dragoste şi ură

conflict psihic între furie şi vină

stimă de sine scăzută

conflict inconştient între idealuri şi percepţia de sine

eforturi lipsite de succes în a se descurca cu emoţii neplăcute

pierderea prematură şi nesubstituivă a legăturii de ataşament mamă-copil

Conform cu Beck depresia este asociată cu două stiluri de personalitate:

sociotropia: persoane dependente de ceilalţi, doritoare de a le face altora plăcere, care evită dezaprobarea şi separarea

autonomia: persoane orientate spre scop, critice cu sine, doresc solitudine, caută libertatea.

De asemenea personalităţile introiective (nivele ridicate de auto-critică) şi anaclitice (nivele crescute de dependenţă de alţii) sunt asociate cu vulnerabilitatea la depresie. Perfecţionismul se corelează cu depresia.

Neajutorarea şi lipsa de speranţă învăţate.

Seligman (1975) propune modelul neajutorării învăţate pentru depresie. Expunerea repetată la evenimente necontrolabile duce la deficite motivaţionale, afective şi cognitive. Oamenii devin depresivi atunci când atribuie evenimentele de viaţă negative unor caracteristici interne stabile şi globale („Sunt prost”, „Nu fac nimic bine”, etc).

Apare de asemenea o lipsă de speranţă: expectanţa că nu vor exista rezultate dezirabile, ci doar indezirabile şi persoana are credinţa că nu are resursele disponibile pentru a schimba situaţia. Există o stimă de sine scăzută şi tendinţa de a crede că evenimentele de viaţă negative vor avea consecinţe negative severe.

Teoria comportamentală

Teoria comportamentala spune că depresia apare atunci când persoana nu mai primeşte întăriri pozitive din mediul său şi în paralel experienţiază „pedepse”. Lavinshhon sugerează că există trei motive generale pentru dezvoltarea unor asemenea tipare:

1.puţine elemente pozitive în mediul persoanei

2.lipsa de abilităţi sociale pentru a obţine rezultate pozitive sau pentru a gestiona consecinţele negative

3.persoana poate interpreta evenimentele într-un mod care minimalizează aspectele pozitive şi le accentuează pe cele negative.

Teoria interpersonală

Teoria interpersonala se centrează pe relaţiile apropiate ale persoanei şi rolul persoanei în aceste relaţii, depresia apărând din tulburări ale acestor roluri. Teoria îşi are rădăcinile în teoria ataşamentului a lui Bowlby. Relaţiile problematice din copilărie sunt internalizate ca modele negative ale sinelui şi ale sinelui în relaţie cu alţii. Copiii cu ataşament nesigur cred că trebuie să fie într-un anume fel sau să facă anumite lucruri pentru a căştiga aprobarea altora. Dacă nu reuşesc, apare depresia

Tratamentul depresiei

Care este cea mai buna psihoterapie pentru depresie?

Psihoterapia este adesea numita “terapia prin vorbire” deoarece implica un pacient si un psihoterapeut care stau intr-o incapere si vorbesc, desi psihoterapia inseamna mult mai mult de atat. Psihoterapeutii sunt pregatiti in folosirea diverselor tehnici care ii pot ajuta pe pacienti/ clienti sa isi revina dupa o boala psihica, sa isi rezolve probleme personale sau sa creeze schimbarile dorite in viata lor.

Psihoterapia poate fi un tratament eficient pentru depresie, pentru ca ajuta pacientul sa vada care sunt  motivele depresiei si sa invete noi abilitati de adaptare la mediu. Exista dovezi care arata ca psihoterapia este la fel de eficace in tratamentul depresiei ca si antidepresivele. Totusi, se pare ca cea mai buna abordare in depresie este combinatia de medicatie antidepresiva si psihoterapie. In timp ce psihoterapia este utila pentru indepartarea si tratarea factorilor psihologici care au contribuit la depresie, medicatia antidepresiva are rolul de a corecta dezechilibrele chimice.

Tipuri de psihoterapie utile in tratamentul depresiei

Exista o varietate de tehnici psihoterapeutice care se utilizeaza in tratamentul depresiei, din care cateva sunt mai uzuale:

Psihoterapia integrativa se bazeaza pe utilizarea unui cadru multiteoretic in psihoterapie, alegand acele interventii care sunt cele mai potrivite pentru pacient/client, functie de situatie si particularitatile persoanei. In ceea ce priveste depresia se utilizeaza protocoale de tratament psihoterapeutic care imbina elemente de psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie umanist-existentiala si psihoterapie psihodinamica. Pot fi incluse tehnici cum sunt hipnoza sau tehnicile de relaxare, restructurarea cognitiva, temele comportamentale, etc.

Psihoterapia cognitiva. Presupunerea esentiala in psihoterapia cognitiva este aceea ca gandurile noastre ne afecteaza emotiile. Psihoterapia cognitiva ajuta pacientul sa identifice anumite tipare de gandire negativa, numite distorsiuni cognitive, si sa transforme aceste tipare de gandire negative in unele mai pozitive, imbunatatindu-si astfel dispozitia.

Psihoterapia comportamentala este un tip de psihoterapie care se centreaza pe schimbarea comportamentelor nedorite. Sunt utilizate principiile conditionarii clasice si operante pentru a intari comportamentele dorite si a elimina comportamentele nedorite.

Deoarece psihoterapia cognitiva si psihoterapia comportamentala sunt folosite de obicei impreuna in tratamentul depresiei, cele doua abordari sunt combinate in ceea ce numim psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Psihoterapia comportamentala dialectica este un tip de psihoterapie cognitiv-comportamentala. Scopul principal al psihoterapiei dialectice comportamentale este de a invata pacientul sa se descurce cu stresul, sa isi regleze emotiile si sa isi imbuntateasca relatiile cu ceilalti. Psihoterapia dialectica comportamentala deriva din dialectica, un proces filozofic bazat pe conceptul ca totul este compus din parti opuse si ca schimbarea apare atunci cand o forta de sens opus este mai puternica decat cealalta.

Psihoterapia psihodinamica se bazeaza pe presupunerea ca depresia apare datorita conflictelor nerezolvate, de obicei inconstiente, care isi au adesea originile in copilarie. Scopul acestui tip de psihoterapie este ca pacientul sa inteleaga si sa se descurce mai bine cu aceste sentimente, vorbind despre experientele care le-au produs.

Psihoterapia interpersonala este un tip de psihoterapie care se centreaza pe rolurile sociale trecute si prezente si interactiunile interpersonale. In timpul tratamentului psihoterapeutul alege in general una sau doua zone problematice din viata actuala a pacientului, pe care se va centra psihoterapia. De exemplu psihoterapia se va focaliza asupra disputelor cu prietenii, familia sau colegii, pe tranzitiile de rol, pe suferinta, divort, pensionare, etc.

Tipuri de format in psihoterapie utilizate in tratamentul depresiei

Psihoterapia individuala. Aceasta modalitate implica munca unu-la-unu a pacientului cu psihoterapeutul. Pacientul va primi intreaga atentie a psihoterapeutului, insa nu exista ocazia de a observa pacientul in contextul relatiilor familiale sau sociale.

Psihoterapia familiala. Aceasta abordare este utila atunci cand este necesar sa se lucreze cu dinamica din grupul familial.

Psihoterapia de grup: se desfasoara cu 3 pana la 15 pacienti si ofera pacientilor ocazia de a primi sprijinul grupului in cazul problemelor lor particulare. Aceasta poate de asemenea sa fie o alternativa mai ieftina din punct de vedere financiar comparativ cu psihoterapia individuala.

Psihoterapia de cuplu. Acest tip de psihoterapie este de obicei directionat spre cuplurile casatorite in situatiile in care este necesara imbunatatirea functionarii cuplului.

Ghid pentru abordarea generala  a pacientului depresiv

Ce trebuie să faceţi:

Acceptaţi pacientul aşa cum este şi problema lui/ei aşa cum este; faceţi tot posibilul pentru a empatiza cu suferinţa lui/ei.

Explicaţi-i planul de tratament pe care i l-a prescris medicul psihiatru/ psihoterapeutul; acest lucru îi va spori încrederea în d-voastră.

Spuneţi-i că problema lui/ei se va îmbunătăţi pas cu pas.

Ce trebuie să evitaţi:

Să presaţi pacientul „să se adune” şi să iasă în lume pentru a se simţi bine. Astfel de sfaturi sunt total greşite, întrucât fiind capabil să se conformeze, pacientul afectat de depresie va plonja şi mai adânc în disperare.

Să trimiteţi pacientul într-o vacanţă sau într-o staţiune, înainte ca depresia să se fi remis complet. În împrejurări necunoscute, sau în locurile unde ceilalţi se simt în mod evident bine, se va simţi probabil şi mai mizerabil.

Să-i permiteţi să ia decizii importante. Atâta timp cât se află sub influenţa depresiei, judecata persoanei este foarte probabil să fie afectată, ceea ce ar putea avea drept consecinţă regretarea amară a luării deciziei cu pricina după ce depresia s-a remis.

Să exprimaţi îndoieli cu privire la ideile sale. Acest lucru nu ar face decât să submineze încrederea persoanei în dumneavoastră.

Medicatia contra depresiei (antidepresivele)

Antidepresivele in general normalizeaza chimicalele din creier care se numesc neurotransmitatori, respectiv serotonina si norepinefrina. Alte antidepresive actioneaza asupra dopaminei. Cercetarile arata ca aceste substante chimice sunt implicate in reglarea dispozitie, dar nu este inca foarte clar cum se intampla acest lucru.

Cele mai noi tipuri de antidepresive se numesc inhibitori selectivi de serotonina sau SSRI. SSRI includ fluoxetina cunoscuta sub numele de Prozac, citalopramul sau Celexa, sertralina sau Zoloft, si inca alte cateva. Inhibitorii de serotonina si norepinefrina cei mai cunoscuti sunt Venlafaxina sau Effexor, si duloxetina sau Cymbalta.

Aceste antidepresive sunt mai larg utilizate decat clasele mai vechi de antidepresive, cunoscute sub numele de triciclice sau inhibitori de monoaminooxidaza, deoarece au mai putin efecte secundare.

In cazul in care luati antidepresive triciclice trebuie sa stiti ca este nevoie sa evitati anumite mancaruri care contin cantitati mari de tiramina (o substanta chimica), care se gaseste mai ales in branzeturi, vin si muraturi, precum si unele tipuri de medicamente. Antidepresivele triciclice interactioneaza cu tiramina si duc la cresteri mari ale presiunii sangvine, care poate duce la atac vascular cerebral. Cereti medicului psihiatru o lista de mancaruri, substante si medicamente pe care nu este voie sa le luati.

Indiferent ce antidepresive luati este necesar un timp pana cand ele sa isi fac efectul. Oprirea medicatiei se face sub supravegherea medicului psihiatru. Aceasta deoarece oprirea brusca a medicatiei poate duce la recaderi sau sindrom de abstinenta. Unele persoane care au depresie cronica sau recurenta trebuie sa ia antidepresive toata viata.

Orice medicatie trebuie administrata sub supraveghere medicala.

In cele mai multe cazuri medicatia antidepresiva este recomandata in conjunctie cu psihoterapie.

Studiile ascunse publicului 

Un studiu efectuat in SUA arata ca fiecare a treia cercetare efectuata asupra medicamentelor antidepresive nu este publicata. Stirea a fost publicata de Rompress, aratand ca 31% din studiile asupra antidepresivelor nu au fost niciodata publicate, fiind publicate doar cele cu rezultat pozitiv, in timp de acelea cu rezultat negativ sau indoielnic fie nu au fost publicate, fie au fost publicate in asa fel incat sa reiasa din ele ca rezultatul ar fi fost pozitiv.

Doar 51% din studiile efectuate asupra antidepresivelor se pare ca au avut un rezultat pozitiv. Dintre studiile negative doar trei au fost facute publice.

O serie de medicamente antidepresive carora li s-a facut mare reclama au printre efectele secundare tocmai agravarea depresiei cu cresterea riscului de suicid. Cu toate acestea, firmele producatoare au castigat procesele in care au fost implicate

Efectele adverse ale antidepresivelor

La unele persoane medicamentele antidepresive pot avea efecte adverse sau secundare usoare si temporare, dar exista si persoane la care efectele secundare sunt serioase.

Cele mai frecvente efecte secundare ale antidepresivelor sunt:

–         dureri de cap, de obicei temporare

–         greata, de obicei pe perioade scurte de timp

–         insomnie si nervozitate

–         agitatie

–         probleme sexuale, atat la barbati cat si la femei, incluzand disfunctie erectila, inhibitia dorintei sexuale, ejaculare tardiva, anorgasmie.

–         uneori poate apare cresterea in greutate

Antidepresivele triciclice pot avea efecte secundare sau adverse suplimentare:

–         uscaciunea gurii

–         constipatie

–         probleme la urinare

–         obturarea vederii

–         ameteli.

Cum putem ajuta un prieten sau o ruda care sufera de depresie

Daca cunoastem pe cineva care are depresie, acest lucru ne afecteaza si pe noi. Cel mai important lucru pe care il putem face pentru a ajuta o ruda sau un prieten care este depresiv este sa il ajutam sa obtina tratamentul adecvat. Uneori este necesar sa facem o programare in numele persoanei care sufera de depresie si sa il insotim la cabinetul de psihoterapie.

Persoanele cu depresie au nevoie sa fie incurajate pentru a urma tratamentul. Daca in 2 luni nu observam nici o imbunatatire in starea persoanei depresive atunci probabil este cazul sa cautam o alta metoda de tratament.

Pentru a ne ajuta prietenii sau rudele care sufera de depresie putem:

–         sa oferim suport emotional, intelegere, rabdare si incurajare

–         sa provocam persoana care are depresie la discutii si sa o ascultam cu atentie

–         nu ii spuneti niciodata persoanei care sufera de depresie ca nu are sens sa aiba asemenea sentimente fiindca nu are logica, ci oferiti-I speranta si cautati s-o intelegeti

–         nu ignorati niciodata comentariile legate de suicid si spuneti acest lucru psihoterapeutului care il trateaza pe prietenul sau ruda dvs

–         invitati-va prietenul sau ruda la plimbari si alte activitati. Daca va refuza, insistati, dar nu insistati prea mult dintr-o data. Prea multe insistente pot duce la agravarea sentimentelor de inadecvare si esec

–         amintiti-i prietenului sau rudei dvs ca in timp,cu ajutorul psihoterapiei, depresia va dispare.