Dependenta de cocaina

cocaina

Tipuri de droguri bazate pe cocaina

Cocaina, o substanţă naturală produsă de planta coca, este consumată sub forma a diverse preparate (de ex., frunze de coca, pastă de coca, clorhidrat de cocaină si cocaină alcaloid, cum ar fi baza liberă şi crackul) care diferă între ele ca putere, datorită nivelelor diferite de puritate şi rapiditate a debutului. In toate aceste forme însă, cocaina este ingredientul activ.

Mestecatul frunzelor de coca este o practică limitată în general la populaţiile native din America Centrală şi de Sud, unde este cultivată planta. Uzul de pastă de coca, un extract brut din planta coca, este limitat aproape exclusiv la ţările producătoare de cocaină din America Centrală şi de Sud. Solvenţii utilizaţi la prepararea pastei de coca contaminează adesea pasta si pot cauza efecte toxice la nivelul sistemului nervos central şi al altor organe când pasta este fumată. Pudra de clorhidrat de cocaină este de regulă „prizată” pe nări („snorting”) sau dizolvată în apă şi injectată intravenos. Ea este uneori amestecată cu heroină, producând o combinaţie de droguri cunoscută sub numele de „speedball” .

O formă de cocaină utilizată frecvent în Statele Unite este „crack”ul, un alcaloid de cocaină extras din pulberea sării sale hidroclorice prin amestecarea cu bicarbonat de sodiu şi porţionarea spre uscare în mici „rocks”. Crackul diferă de alte forme de cocaină, în special prin aceea că este uşor de vaporizat şi de inhalat şi, ca atare, efectele sale au un debut extrem de rapid. Sindromul clinic şi efectele adverse asociate cu uzul de crack sunt identice cu cele produse de doze comparabile de alte preparate de cocaină.

Inainte de apariţia crackului, cocaina era separată din baza sa hidroclorica prin încălzire împreună cu eter, amoniac sau alt solvent volatil. Cocaina „free base” era apoi fumată. Acest proces era periculos din cauza riscului ca solvenţii să se aprindă.

Simptome in consumul de cocaina

Cocaina este un drog cu acţiune de scurtă durată care produce efecte rapide şi puternice asupra sistemului nervos central, în special când este administrată intravenos sau fumată. Când este injectată sau fumată, cocaina produce de regulă o senzaţie imediată de bine, de încredere şi euforie. Modificări comportamentale dramatice pot apare rapid, în special în asociere cu dependenţa.

Persoanele dependente de cocaina cheltuie mii de lei pe substanţă în decursul unor scurte perioade de timp, din care cauză ajung la catastrofe financiare, putandu-si pierde inclusiv locuinta. Uneori dependentii de cocaina fura pentru a obtine banii necesari procurarii de cocaina.

Principalele simptome in consumul de cocaina includ:

Comportamentul haotic, izolarea socială şi disfuncţia sexuală, mai ales in cazul dependentei de cocaina de lunga durata.

Violenta, agresivitate.

Comportament sexual promiscuu, datorita cresterii dorintei sexuale sau utilizarii favorurilor sexuale pentru a obtine drogul. Comportamentul sexual promiscuu al dependentilor de cocaina este de altfel un factor important in raspandirea SIDA.

Limbaj divagant.

Cefalee (durere de cap).

Idei delirante tranzitorii.

Tinitus (tiuituri in urechi).

Idei paranoide.

Halucinatii auditive.

Halucinatii tactile (insectele cocainei), de obicei recunoscute de consumatorii de cocaina ca efecte secundare.

Furie extrema, cu amenintari si comportament agresiv.

Modificari de dispozitie: depresie, idei de suicid, iritabilitate, labilitate emotionala, perturbari de atentie si concentrare (mai ales in cursul abstinentei de cocaina).

Atacuri de panica repetate.

Comportament asemanator fobiei sociale.

Anxietate generalizata.

Tulburari de comportament alimentar.

Tulburarea psihotica indusa de cocaina, care se manifesta prin idei delirante si halucinatii asemanatoare cu cele din schizofrenia paranoida.

Perturbările mentale care survin în asociaţie cu uzul de cocaină se rezolvă de regulă în decurs de câteva ore până la câteva zile după încetarea uzului, deşi pot persista şi timp de o lună.

Tulburari asociate cu consumul de cocaina

Tulburările uzului de cocaină sunt asociate adesea cu dependenţa sau abuzul de altă substanţă, în special de alcool, marihuana şi benzodiazepine, care sunt luate adesea pentru a reduce anxietatea şi alte efecte stimulante neplăcute ale cocainei. Dependenţa de cocaină poate fi asociată cu stresul posttraumatic, tulburarea de personalitate antisocială, tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie şi cu jocul de şansă patologic.

Date de laborator in consumul de cocaina

Cele mai multe teste de laborator sunt pentru benzoylegonină, un metabolit al cocainei, care persistă în urină 1-3 zile după o singură doză si poate fi prezent timp de 7—12 zile la cei ce uzează în mod repetat de doze mari.

Afectiuni medicala asociate consumului de cocaina

Persoanele care uzează de cocaină intranazal („prizare”) prezintă adesea sinuzită, iritaţie şi sângerare a mucoasei nazale şi perforarea septului nazal.

Cei care fumează cocaină sunt supuşi unui risc crescut de probleme respiratorii (de ex., tuse, bronşită şi pneumonie datorită iritării şi inflamării ţesuturilor mucoasei tractului respirator).

Persoanele care-şi injectează cocaină au semne şi „urme” de înţepături, cele mai multe pe antebraţe, aşa cum se văd la cei cu dependenţă de opiacee. Infecţia cu HIV este asociată cu dependenţa de cocaină din cauza frecventelor injecţii intravenoase şi a comportamentului sexual promiscuu crescut.

Alte maladii transmise sexual, hepatita şi tuberculoza, precum şi alte infecţii pulmonare sunt, de asemenea, observate. Dependenţa de cocaină (indiferent de calea de administrare) se asociază frecvent cu semne de pierdere în greutate şi de malnutriţie, din cauza efectelor sale de suprimare a apetitului.

Alte afectiuni medicale asociate sunt:

Pneumotoraxul

Infarctul miocardic, palpitaţiile şi aritmiile, moartea subită prin stop respirator sau cardiac

Crize epileptice

Leziuni traumatice

Evoluţia dependentei de cocaina

Dependenţa de cocaină este asociată cu o varietate de tipare de autoadministrare, incluzând uzul episodic sau zilnic (ori aproape zilnic). In tiparul episodic, uzul de cocaină tinde a fi separat prin două sau mai multe zile de nonuz (de ex., uz intens în cursul weekendului ori într-una sau mai multe zile în cursul săptămânii. „Orgiile” sunt o formă de uz episodic care implică un uz continuu de doze mari în decurs de ore sau zile şi sunt asociate adesea cu dependenţa. Orgiile se termină de regulă numai când proviziile de cocaină sau epuizat.

Fumatul şi administrarea intravenoasă a cocainei tind a fi asociate cu progresiunea rapidă de la uz la abuz sau dependenţă, aceasta survenind adesea în decurs de câteva săptămâni sau luni. Uzul intranazal este asociat cu o progresiune mai lentă, durând de regulă luni sau ani. Dependenţa este asociată frecvent cu o toleranţă progresivă la efectele dezirabile ale cocainei, ceea ce duce la creşterea dozelor. Prin continuarea uzului apare o diminuare a efectelor plăcute datorată toleranţei şi o creştere a efectelor secundare.

Tulburările uzului de cocaină

Conform cu DSM (Manualul diagnostic si statistic in psihiatrie), tulburarile uzului de cocaina se clasifica in:

Dependenţa de cocaină

Abuzul de cocaina

Intoxicaţia cu cocaină

Abstinenţa de cocaină

Delirumul prin intoxicaţie cu cocaină

Tulburarea psihotică indusă de cocaină

Tulburarea afectivă indusă de cocaină

Tulburarea anxioasă indusă de cocaină

Disfuncţia sexuală indusă de cocaină

Tulburarea de somn indusă de cocaină

Dependenta de cocaina

Cocaina are efecte euforice extrem de puternice, iar persoanele expuse la aceasta pot dezvolta dependenţă după uzul de cocaină pe perioade foarte scurte de timp. Un semn precoce al dependenţei de cocaină îl constituie faptul că persoana constată că îi este tot mai dificil să reziste uzului de cocaină, ori de câte ori aceasta este disponibilă.

Din cauza duratei scurte a efectelor, de 30-50 minute, există necesitatea unei administrări frecvente pentru a menţine o stare de „exaltare”.

Persoanele cu dependenţă de cocaină pot cheltui sume extrem de mari de bani pe drog în decursul unei scurte perioade de timp. In consecinţă, persoana care uzează de substanţă poate fi implicată în furturi, prostituţie, vinderea de droguri ori poate cere avansuri de salariu pentru a obţine fondurile necesare procurării drogului.

Persoanele cu dependenţă de cocaină decid adesea că este necesar să întrerupă uzul pentru câteva zile pentru a se recupera sau pentru a obţine fonduri suplimentare.

Complicaţiile mentale sau somatice ale uzului cronic de cocaină, cum ar fi ideaţia paranoidă, comportamentul agresiv, anxietatea, depresia şi pierderea în greutate sunt frecvente.

Indiferent de calea de administrare, în caz de uz repetat survine toleranţa. Pot fi observate simptome de abstinenţă, în special durata exagerata a somnului, apetitul crescut şi dispoziţia depresiva.

Imensa majoritate a persoanelor cu dependenţă de cocaină prezinta şi semne de dependenţă fiziologică de cocaină (toleranţă sau abstinenţă) la un moment dat în cursul uzului lor de substanţă.

Abuzul de cocaina

Intensitatea şi frecvenţa administrării de cocaină sunt mai reduse în abuzul de cocaină, în comparaţie cu dependenţa. Episoadele de uz problematic, de neglijare a responsabilităţilor şi de conflicte interpersonale survin adesea în apropierea zilelor de plată sau în ocazii speciale şi duc la un tipar de scurte perioade (de câteva ore sau zile) de uz de doze mari, urmat de perioade mult mai lungi (săptămâni sau luni) de uz ocazional, nonproblematic sau de abstinenţă.

Intoxicatia cu cocaina

Intoxicaţia cu cocaină începe de regulă cu o senzaţie de „exaltare” şi include unul sau mai multe din următoarele simptome: euforie cu creşterea vigorii, sociabilitate, hiperactivitate, nelinişte motorie, hipervigililate, susceptibilitate interpersonală, locvacitate, anxietate, tensiune, alertă, grandoare, comportament repetitiv şi stereotip, stare coleroasă şi deteriorarea judecăţii, iar în cazul intoxicaţiei cronice, aplatizare afectivă cu oboseala sau tristeţe şi retragere socială. Aceste modificări comportamentale şi psihologice sunt acompaniate de două sau mai multe dintre următoarele semne şi simptome care apar în cursul sau la scurt timp după uzul de cocaină: tahicardie sau bradicardie, dilataţie pupilară, creşterea sau scăderea presiunii sanguine, transpiraţie sau frisoane, greaţă sau vomă, pierdere în greutate, agitaţie sau lentoare psihomotorie, scăderea forţei musculare, deprimare respiratorie, precordialgie sau aritmii cardiace şi confuzie, crize epileptice, diskinezii, distonii sau comă.

Intoxcaţia, fie acută sau cronică, este adesea asociată cu deteriorarea funcţionării sociale sau profesionale.

Intoxicaţia severă poate duce la convulsii, aritmii cardiace, febră şi moarte.

Abstinenta de cocaina

Elementul esenţial al abstinenţei de cocaină îl constituie prezenţa unui sindrom de abstinenţă caracteristic care apare în decurs de câteva ore după încetarea (sau reducerea) uzului de cocaină, care a fost excesiv şi prelungit.

Sindromul de abstinenţă se caracterizează prin apariţia unei dispoziţii depresive acompaniate de două sau mai multe dintre următoarele modificări fiziologice: oboseala, vise vii şi neplăcute, insomnie sau cresterea exagerata a duratei somnului, creşterea apetitului şi lentoare sau agitaţie psihomotorie.

Simptomele de abstinenţă acută („a crash”) sunt observate adesea după perioade de uz repetat de doze mari („ture” sau „orgii”). Aceste perioade sunt caracterizate prin sentimente de depresie, intense şi neplăcute, care necesită în general câteva zile de repaus şi recuperare. Pot apare simptome depresive cu idei sau comportament suicidar, acestea fiind în general cele mai serioase probleme observate în cursul unei „crashing” (stări depresive) sau a altor forme de abstinenţă de cocaină.