Dependenta de canabis (marijuana, hasis, sensimilla)

marijuana

Canabisul

Când frunzele superioare, vârfurile şi tulpinile plantei de canabis sunt tăiate, uscate şi rulate în ţigarete, “produsul este denumit de regulă marihuana. Haşişul este exudatul raşinos, uscat, care se prelinge din vârfurile şi partea inferioară a frunzelor de cannabis; uleiul de cannabis este un distilat concentrat de haşiş. In ultimii ani, în Asia, Hawaii şi California a fost produsă o formă foarte puternică de cannabis, sensimilla.

De regulă, cannabinoizii sunt fumaţi, dar pot fi luaţi şi oral, amestecaţi cu ceai sau cu mâncare. Cannabinoidul care a fost identificat ca principalul responsabil pentru efectele psihoactive ale cannabisului este delta-9-tetrahidrocannabinolul (cunoscut, de asemenea, ca THC sau delta-9-THC), substanţă care este rar disponibilă în formă pură.

Efectele cannabinoizilor asupra creierului

Cannabinoizii au diverse efecte asupra creierului, dintre care cele mai proeminente sunt efectele asupra receptorilor cannabinoizi CB1 şi CB2, care sunt reperaţi peste tot în sistemul nervos central.

Conţinutul în THC al marihuanei disponibile variază foarte mult. Conţinutul în THC al marihuanei ilicite a crescut considerabil, începând din ultima parte a anilor 1960 de la l%-5% la mai mult de 10%-15%. Delta-9-THC sintetic a fost utilizat în anumite afectiuni medicale generale (de ex. pentru combaterea greţii şi vomei cauzate de chimioterapie, pentru tratarea anorexiei şi pierderii în greutate la persoanele suferind de SIDA).

Dependenta de canabis

Indivizii cu dependenţă de cannabis au un uz compulsiv şi probleme asociate. A fost descrisă toleranţa la cele mai multe dintre efectele cannabisului, la indivizii care uzează de cannabis în mod cronic. Au existat, de asemenea, câteva cazuri de abstinenţă, dar semnificaţia lor clinică este incertă.

Există unele probe referitoare la faptul că majoritatea utilizatorilor cronici de cannabinoizi relatează istorice de toleranţă sau de abstinenţă şi că aceşti indivizi prezintă în general probleme mai severe în legătură cu drogul. Indivizii cu dependenţă de cannabis pot uza de un cannabis foarte puternic în tot cursul zilei, o perioadă de luni sau ani, şi pot pierde câteva ore pe zi pentru a obţine substanţa şi a uza de ea. Acestea interferează adesea cu activităţile de familie, şcolare, de

serviciu sau recreaţionale. Indivizii cu dependenţă de cannabis pot, de asemenea, persista în uzul lor, în ciuda cunoaşterii problemelor somatice (de ex., tuse cronică în legătură cu fumatul) sau a problemelor psihologice (de ex., sedare excesivă, rezultând din uzul repetat de doze mari).

Abuzul de canabis

Uzul şi intoxicaţia periodică cu cannabis pot interfera cu performanţa în muncă sau şcolară şi pot fi periculoase corporal în situaţii cum ar fi conducerea masinii. Pot apare probleme legale ca o consecinţă a arestărilor pentru deţinerea de cannabis. Pot exista certuri cu soţia (soţul) sau cu părinţii referitoare la deţinerea de cannabis în casă sau la uzul său în prezenţa copiilor. Când când

problemele psihologice sau somatice sunt asociate cu cannabisul, în contextul uzului compulsiv, trebuie luat în consideraţie mai curând diagnosticul de dependenţă de cannabis decât cel de abuz de cannabis.

Intoxicaţia cu Cannabis

Elementul esenţial al intoxicaţiei cu cannabis îl constituie prezenţa unor modificări comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic care apar în cursul sau scurt timp după uzul de cannabis.

Intoxicaţia începe de regulă cu o senzaţie de „exaltare” urmată de simptome care includ euforia, cu râs inadecvat şi grandoare, sedarea, letargia, deteriorarea memoriei de scurtă durată, dificultate în efectuarea proceselor mentale complexe, deteriorarea judecăţii, distorsionarea percepţiilor senzoriale, deteriorarea execuţiei motorii şi senzaţia că timpul trece încet. Ocazional, survin anxietatea (care poate fi severă), disforia sau retragerea socială. Aceste efecte psihoactive sunt acompaniate de două sau mai multe dintre următoarele semne care apar în decurs de 2 ore de la uzul de cannabis: injectare conjunctivală, apetit crescut, gură uscată şi tahicardie.

Intoxicaţia survine în decurs de câteva minute dacă cannabisul este furnat, dar apariţia sa poate lua câteva ore, dacă substanţa este ingerata. Efectele durează de regulă 3-4 ore, durata fiind ceva mai lungă atunci când substanţa este ingerata.

Magnitudinea modificărilor comportamentale şi fiziologice depinde de doză, modul de administrare şi caracteristicile individuale ale persoanei care uzează de substanţă, cum ar fi ritmul de absorbţie, toleranţa şi sensibilitatea la efectele substanţei.

Deoarece cei mai mulţi cannabinoizi, inclusiv delta-9-THC, sunt solubili în grăsimi, efectele cannabisului sau haşişului pot persista ocazional sau reapare pentru 12-24 de ore, din cauza eliberării lente a substanţelor psihoactive din ţesutul adipos sau circulaţia enterohepatică.

Tulburari induse de canabis

Următoarele tulburări pot fi induse de cannabis:  delirumul prin intoxicaţie cu cannabis, tulburarea psihotică indusă de cannabis şi tulburarea anxioasă indusă de cannabis.

Semne si simptome asociate in consumul de canabis

Cannabisul este utilizat adesea împreună cu alte substanţe/ în special cu nicotină, alcoolul şi cocaina.

Cannabisul (în special, marihuana) poate fi amestecat şi fumat împreună cu opiacee, phencyclidină [PCP] sau alte droguri halucinogene. Indivizii care uzează în mod regulat de cannabis prezintă adesea atât inerţie fizică şi mentală, cât şi anhedonie. Forme uşoare de depresie, anxietate sau iritabilitate sunt văzute adesea la o treime dintre cei care uzează în mod regulat de cannabis (zilnic sau aproape

zilnic). Când sunt luaţi în doze mari, cannabinoizii au efecte psihoactive care pot fi similare celor ale halucinogenelor (de ex., dietilamida acidului lisergic [LSD]), iar indivizii care uzează de cannabinoizi pot experienţa efecte mentale adverse care amintesc de „bad trips”. Acestea merg de la nivele de anxietate uşoare spre moderate (de exv teamă că poliţia va descoperi uzul de substanţă) până la reacţii severe amintind atacurile de panică. Poate exista, de asemenea, ideaţie paranoidă mergând de la suspiciozitate la idei delirante şi halucinaţii clare. Au fost descrise, de asemenea, episoade de depersonalizare şi derealizare. S-a constatat că accidentele de trafic fatale survin mai frecvent la indivizii pozitivi pentru cannabinoizi decât în populaţia generală.

Evoluţie

Dependenţa şi abuzul de cannabis apar de regulă după o lungă perioadă de timp, deşi progresiunea poate fi mai rapidă la oamenii tineri cu probleme de conduită pervasivă.. Cei mai mulţi oameni care devin dependenţi stabilesc de regulă un tipar de uz cronic care creşte progresiv, atât în frecvenţă, cât şi în cantitate. In uzul cronic excesiv există uneori o diminuare sau pierdere a efectelor plăcute ale substanţei. Deşi poate exista, de asemenea, o creştere corespunzătoare

a efectelor disforice, acestea nu sunt observate tot atât de frecvent ca în uzul cronic al altor substanţe, cum ar fi alcoolul, cocaina sau amfetaminele. Un istoric de tulburare de conduită în copilărie sau în adolescenţă şi tulburarea de personalitate antisocială sunt factori de risc pentru apariţia multor tulburări în legătură cu o substanţă, inclusiv a tulburărilor în legătură cu cannabisul.

Există puţine date disponibile despre evoluţia pe termen lung a dependenţei sau abuzului de cannabis. Ca şi în cazul alcoolului, cafeinei şi nicotinei, uzul de cannabiniod apare precoce în cursul uzului de o substanţă la mulţi oameni care mai târziu vor ajunge să prezinte dependenţa de alte substanţe – această observaţie ducând la ipoteza că acesta (cannabisul) poate fi un „drog de deschidere”.