Atacul de panica sau tulburarea de panica

atac de panica

Ce sunt atacurile de panica?

Atacurile de panica sunt perioade de teama sau frica intensa, cu aparitie brusca si durata relativ scurta. De obicei atacul de panica incepe brusc, ajunge la un maxim in aproximativ 10 minute, si trece complet in urmatoarele ore.

Atacul de panica poate apare oricand si oriunde, atunci cand sunteti singur, cand sunteti impreuna cu alte persoane, acasa, in public, sau uneori chiar va poate trezi din somn. Dintr-o data inima incepe sa va bata cu putere, fata se inroseste, si aveti senzatia ca nu mai aveti aer. Va simtiti ametit, va este greata si nu mai controlati ceea ce se inatmpla. Unele persoane pot avea chiar senzatia ca vor muri. Daca s-a intamplat sa va simtiti astfel, este foarte probbail ca tocmai ati avut un atac de panica- un episod de frica intensa, care duce la reactii fizice ale corpului dumneavoastra.

Multe persoane, crezand ca tocmai au avut un infarct miocardic, apeleaza la serviciul de urgenta din spital. Altii incearca sa ignore ceea ce s-a intamplat si nu isi dau seama ca este vorba despre un atac de panica. In general mai multe femei decat barbati au atacuri de panica, desi in ultimul timp proportiile au inceput sa se modifice. Unele persoane sufera de atacuri de panica frecvente, si aceasta situatie poarta numele de tulburare de panica. Desi atacurile de panica sunt foarte dreanjante, ele sunt tratabile. Tratamentul atacurilor de panica se realizeaza prin medicatie, psihoterapie si tehnici de relaxare, care ajuta la controlarea si prevenirea atacurilor de panica.

Persoanele care au atacuri de panica au de cele mai multe ori ceea ce se numeste anxietate de anticipare, adica teama de a nu avea un nou atac de panica. Intre atacurile de panica complete pot apare cateva atacuri cu simptome limitate, care apar de regula in locurile unde au mai aparut si inainte atacuri de panica. In cele mai multe cazuri, la primul atac de panica persoana cheama salvarea, de teama sa nu i se intample ceva grav. Asa cum am mai mentionat, persoanele cu atac de panica se tem sa nu faca un infarct miocardic sau sa nu innebuneasca, si pentru cei mai multi aceasta teama persista chiar si dupa mai multe atacuri de panica. In orice caz, un atac de panica este una din cele mai infricosatoare, intense, suparatoare si inconfortabile experiente din viata unei persoane. Atacurile de panica repetate poarta numele de sindrom sau tulburare de panica.

Atacurile de panică şi agorafobia afectează între 1-4% din populaţia generală, fiind mai frecvent întâlnite la femei (80%). Deşi în general se admite faptul că atacurile de panică preced şi generează agorafobia, un studiu epidemiologic recent sugerează că în populaţia generală 2/3 dintre agorafobii debutează progresiv şi fără atacuri de panică.

Descrierea si simptomele atacului de panica

Persoanele care sufera de atac de panica descriu teama de moarte, de a nu innebuni, sau senzatia ca au avut un atac de cord, sau o viziune brusca, senzatia de lesin si greata, senzatia de amortire in intregul corp, respiratie dificila si aproape intotdeauna hiperventilatie, ca si sentimentul ca pierd controlul asupra propriei persoane. Unele persoane au de asemenea o vedere ingustata, sau “vedere in tunel”, datorita faptului ca sangele este directionat spre alte zone ale corpului.

Toate aceste simptome pot duce la o dorinta intensa de a scapa din locul unde a avut loc sau a inceput atacul de panica, ca si consecinta a raspunului de “fuga sau lupta”, cantitatea de hormoni eliberati de corp fiind semnificativa. Raspunsul de “fuga sau lupta” inunda corpul cu hormoni, mai ales epinefrina sau adrenalina, care are rolul de a ne proteja de pericole.

Un atac de panica este de fapt un raspuns al sistemului nervos simpatic. Cele mai frecvente simptome includ tremuraturi, dispnee (dificultati de respiratie), palpitatii cardiace, durere in piept sau senzatia de constrictie in piept, valuri de caldura, valuri de raceala, ameteala si uneori chiar si pierderea echilibrului, senzatia de invartire, hiperventilatie, parestezii (senzatii ciudate in membre), senzatia de sufocare, dificultati de miscare si derealizare. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca semnal de alarma pentru ceva grav de catre oamenii care sunt inclinati sa faca atacuri de panica. Interpretarea data acestor simptome duce la cresterea anxietatii, si se formeaza o bucla de feed-back pozitiv, sau cu alte cuvinte un cerc vicios in care simptomele sunt intretinute de frica si frica este intretinuta de simptome.

Adesea principalele simptome sunt dificultatile de respiratie si durerea in piept, astfel ca persoana este adesea convinsa ca are simptome de atac de cord (infarct miocardic). Ca urmare multi din cei cu atacuri de panica ajung la urgente.

Atacurile de panica sunt diferite de alte forme de anxietate prin faptul ca au debut brusc. Adesea ele apar in combinatie cu alte tulburari anxioase si alte tulburari psihologice, desi de cele mai multe ori atacurile de panica nu sunt un indicator al vreunei tulburari mentale.

Cauzele atacului de panica

Cauzele predispozante ale atacului de panica. Unul din factorii favorizanti ai atacului de panica este ereditatea. Atacurile de panica apar mai frecvent in anumite familii, desi multi din cei care fac atacuri de panica nu au mai avut pe nimeni in familie care sa aiba atac de panica. De obicei debutul atacului de panica este la adultul tanar, dar poate apare la orice varsta. De cele mai multe ori exista in familie o vedere asupra lumii de tipul hiper-prudentei.

Cauzele biologice ale atacului de panica. Aceste cauze sunt: tulburarea obsesiv-compulsiva, sindromul de stres post-traumatic, hipoglicemia, hipertiroidismul, feocromocitomul, probleme ale urechii interne (labirintita), infectii parazitare cu simptome psihiatrice.

Fobiile. Multe persoane au un atac de panica ca urmare a expunerii directe la o situatie sau un obiect care le provoaca frica.

Cauze declansatoare pe termen scurt. Astfel de cauze ale atacului de panica sunt: pierderile personale semnificative, inclusiv pierderea partenerului, tranzitiile din cursul vietii, stimulenti cum sunt cafeina sau nicotina.

Cauze care mentin atacul de panica. Evitarea situatiilor care provoaca atacuri de panica, vorbirea negativa in gand, gandurile de tipul “dar daca…”, credintele gresite de tipul “aceste simptome sunt periculoase”, sentimentele neexprimate si lipsa de asertivitate (adica a nu spune ce doresc si ce simt) sunt cauzele care intretin atacurile de panica.

Lipsa de asertivitate se pare ca este una din cauzele majore ale atacurilor de panica. Se pare ca persoanele care sufera de atacuri de panica se angajeaza intr-un stil de comunicare pasiva cu ceilalti. Acest stil de comunicare, desi politicos si respectuos, este de asemenea ne-asertiv, ceea ce contribuie la declansarea atacurilor de panica.

Medicatia. Uneori atacurile de panica pot fi un efect secundar al unor medicamente cum este Ritalinul sau antibioticele derivate de fluorochinolona. Acesta poate fi un efect temporar, sau poate continua si dupa ce pacientul s-a obisnuit cu medicamentul respectiv. Este bine de stiut ca cele mai multe antidepresive de tip SSRI pot produce anxietate la inceputul tratamentului.

Intreruperea medicamentelor, alcoolului sau a consumului de droguri. Diferite substante pot produce atacuri de panica atunci cand se inceteaza administrarea lor. Cele mai cunoscute cauze de atac de panica sunt intreruperea consumului de alcool si de benzodiazepine.

Sindromul de hiperventilatie. Respiratia profunda repetata poate duce la hiperventilatie, cu expirarea unei cantitati excesive de dioxid de carbon comparativ cu oxigenul din sange. Ca urmare poate apare alcaloza si hipocapnia, care duc la accelerarea batailor inimii, ametelea, greata, etc, care declanseaza atacul de panica.

Atacurile de panica situationale. Anumite situatii sunt de obicei asociate cu atacul de panica, astfel ca persoana isi creaza o predispozitie cognitiva sau comportamentala pentru atacuri de panica care apar in anumite situatii, aceasta fiind o forma de conditionare clasica.

Precipitanti farmacologici. Anumite substante chimice pot contribui la declansarea unui atac de panica: cafeina, amfetamina, alcoolul, etc. Unele persoane care sufera de atacuri de panica spun ca au fobii specifice fata de un anumit medicament, astfel ca atacul de panica este un efect psihosomatic.

Bolile cronice si severe. Exista si anumite boli care pot duce la atacuri de panica, de exemplu: sindromul de QT lung, tahicardia ventriculara, sindromul WPW, etc.

Mecanismul fiziologic al atacului de panica

De cele mai multe ori atacul de panica incepe cu un simptom, care produce frica, si de aici continua intregul mecanism al atacului de panica. Si anume exista o descarcare importanta de adrenalina, care duce la asa-numitul “raspuns de fuga sau lupta”, in care corpul persoanei se pregateste pentru o activitate fizica serioasa. Ca urmare apare cresterea frecventei cardiace (tahicardia) si respiratia rapida (hiperventilatia), care poate fi perceputa ca dificultate in respiratie (dispnee), odata cu transpiratia excesiva. Deoarece corpul nu este pus de fapt in situatia de activitate fizica intensa, hiperventilatia duce la scaderea nivelului de dioxid de carbon in plamani si apoi in sange, astfel ca se schimba PH-ul sangelui (alcaloza respiratorie sau hipocapnie), care la randul ei duce la simptome cum sunt amorteala, ametelea, senzatie de arsura, pierdere de cunostinta. Mai mult, eliberarea de adrenalina din timpul atacului de panica duce la vasoconstirictie, scaderea cantitatii de glucide care ajunge la creier si la muschi, asa ca persoana poate avea senzatia ca nu primeste destul aer si astfel scade si mai mult nivelul de dioxid de carbon din sange, persoana respirand profund.

Un model pentru atacul de panica si agorafobie

Barlow (1988) a propus un model care se aplică la atacurile de panică şi agorafobiei. Este vorba în primul rând despre o vulnerabilitate biologică, care este activată de evenimentele de viaţă „stresante”: separarea, schimbarea statutului civil, doliul, contactul neaşteptat cu moartea. Va urma o reacţie de stres difuz care va declanşa un prim atac de de panică „spontan”.

Pacientul va avea impresia că va muri sau va înebuni. El va evita din ce în ce mai mult situaţiile care-i favorizează declanşarea unor crize de acelaşi tip, fără a avea posibilitatea de a fi securizat. Acest sentiment de nepuţinţă faţă de revenirea atacurilor de panică va duce la dezvoltarea de către pacient a unei reţele relaţionale de susţinere patologică, precum şi a unor strategii inadecvate de adaptare personală.

Deşi aproximativ 30% dintre subiecţii selecţionaţi din populaţia generală prezintă atacuri de panică, doar 4% dezvoltă tulburări panice sau agrofobie cronică.

Interpretarea catastrofică întreţinută de către subiect va fi la originea crizelor de panică iniţiale, care vor genera atacuri de panică, urmate de agorafobie. Tulburarea de panică, potrivit DSM-5, constă în crize acute de anxietate în care se amestecă simptome vegetative, senzoriale şi cognitive. Tulburarea de panică poate fi cu sau fără agorafobie, de intensitate mică, medie sau severă.

Criteriile diagnostice pentru atacul de panica

Pentru a pune diagnosticul de tulburare de panică, pacientul trebuie să fi prezentat într-un moment al vieţii sale 4 crize de anxietate în 4 săptămâni. De asemenea, cel puţin una dintre aceste crize de anxietate a fost urmată de frica de a nu se mai repeta o altă criză.

Cel puţin 4 dintre următoarele 13 simptome au fost prezente în timpul a cel puţin uneia dintre crize:

1.Senzaţia de sufocare sau de tăiere a respiraţiei;

2.Vertij, sau lipotimie;

3.Palpitaţii, tahicardie;

4.Tremurături sau secuse;

5.Transpiraţii;

6.Sufocare;

7.Greţuri, dureri abdominale;

8.Depersonalizare, derealizare;

9.Parestezii;

10.Senzaţia de rece sau de cald;

11.Dureri sau jenă toracică;

12.Frică de moarte;

13.Teamă de a nu deveni nebun sau de a-şi pierde controlul de sine.

Durata crizei nu depăşeşte 2 ore.

Agorafobia se defineşte ca fiind frica de a se găsi în locuri sau situaţii în care este dificil şi stânjenitor de a scăpa şi în care nici un ajutor nu este disponibil în caz de atac de panică.

Cine poate stabili diagnosticul de atac de panica?

Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica: medicul specialist in medicina de urgenta, medicul de familie, medicul generalist Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit de: medicul psihiatru, psiholog, consilier sau psihoterapeut. Cabinetele de psihoterapie au in general programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.

Diagnosticul diferential in atacul de panica

Una din cele mai frecvente situatii intalnite in cabinetul de psihoterapie este atacul de panica. Uneori insa atacul de panica este dificil de diagnosticat datorita asemanarii cu unele boli fizice. Cele mai multe din simptomele atacului de panica sunt de natura fizica. Aceste simptome fizice pot include durerea in piept sau dificultatile de respiratie si pot mima bolile cradiace, astmul bronisc sau hipertiroidismul.

Multe persoane care au atacuri de panica apeleaza la medic in mod repetat sau ajung la serviciul de urgente din spital pentru a primi tratament pentru ceea ce cred ca este o problema medicala. Pentru a diagnostica atacul de panica este necesara eliminarea posibilelor cauze medicale ale simptomelor prezentate.

Pe de alta parte exista o serie de boli care pot coexista cu atacul de panica si dintre acestea cele mai frecvente sunt:

Sindromul de colon iritabil, caracterizat prin crampe la stomac, durere abdominala, flatulenta, constipatie si diaree

Prolapsul de valva mitrala

Oboseala cronica

Atacul de panica cu agorafobie

Agorafobia este o tulburare de anxietate care consta in teama persoanei ca va avea dificultati sau va fi pusa intr-o situatie jenanta din care nu poate scapa. Atacurile de panica se leaga frecvent de agorafobie, respectiv de teama ca persoana nu va putea scapa dintr-o situatie dificila. Ca rezultat, unele persoane cu agorafobie ajung sa nu mai iasa din casa sau au dificultati de deplasare in diverse locuri.

In cazul agorafobiei produse de fobia sociala sau anxietatea sociala, persoana este foarte jenata de atacul de panica in sine, mai ales teama ca atacul de panica sa nu apara in locuri publice. De aici conceptia gresita ca agorafobia ar fi teama de spatii deschise; de fapt agorafobia se refera la teama de a nu avea un atac de panica intr-un loc public.

Agorafobia poate apare insa si in cazul unei tulburari obsesiv-compulsive sau a sindromului de stres post-traumatic, situatii in care frica irationala face ca persoana sa se teama sa iasa din casa.

Persoanele care au avut un atac de panica dezvolta o frica irationala de anumite situatii si incep sa evite acele situatii, asociindu-le cu atacul de panica. In cele din urma, tiparul de evitare si nivelul de anxietate face ca persoana sa nu mai poata conduce masina, sau chiar sa nu mai poata iesi din casa. In acest stadiu vom spune ca persoana are atacuri de panica cu agorafobie. Agorafobia este de fapt cel mai daunator efect secundar al atacului de panica, pentru ca impiedica persoana sa se trateze, persoana neiesind din casa.

Tulburarea de panica

Persoanele care au atacuri de panica repetate, persistente, sau anxietate severa legat de posibilitatea de a nu avea un alt atac de panica, sufera de tulburare de panica.

Tipuri de atacuri de panica:

Atacuri de panica spontane: Acest tip de atac este frecvent asociat cu tulburarea anxioasa. Apare spontan fara motive clare, indiferent daca pacientul se relaxeaza sau lucreaza. Nu sunt legate de nici o situatie particulara sau loc. Apar noaptea.
Atacuri de panica legate de o situatie: Cum sugereaza si denumirea, acest tip de atac este declansat de o situatie specifica. De obicei daca persoanei ii este frica sa zboare sau sa tina in discurs in public, expunerea la aceste situatii determina un atac de panica imediat.

Atacuri de panica predispuse de o situatie: Acest tip de atac de panica este similar cu cel de mai sus fiind declansat tot de o anumita situatie. Totusi diferenta este ca atacurile apar doar uneori si nu imediat dupa expunerea la situatia temuta.

Perioada de dupa atacul de panica: Aceasta perioada este foarte dureroasa. Se experimenteaza de obicei sentimente de deprsie si neajutorare. Cea mai mare frica a acestor persoane este recurenta atacurilor de panica.

Atacul de panica la copil

Copiii si adolescentii sufera adesea de atacuri de panica din cauza tensiunilor din familie sau din mediul pe care il frecventeaza. Ei pot avea in cadrul acceselor de panica sentimente ca teama, disconfort care pot fi reale sau pot fi doar parte a imaginatiei lor. Din pacate, acestia nu se descurca cu astfel de trairi si fac fata destul de greu atacurilor de panica.

Copiii nu comunica mereu astfel de sentimente care-i incearca parintilor, in acest fel nivelul de stres crescand si mai mult. Alteori nici nu isi dau seama cu ce se confrunta si nu recunosc astfel de trairi.

Care sunt simptomele atacurilor de panica la copii? Plans constant; tremurat; respiratie rapida; puls neregulat (cu batai puternice); dispnee (dficultate in a respira); senzatia de sufocare; transpiratie; impresia ca va muri; greata; frica de a iesi din casa (agorafobie). Aceste manifestari sunt adesea insotite si de alte schimbari comportamentale: este mereu in defensiva; se irita usor; are un apetit scazut sau mananca foarte putin; isi pierde repede concentrarea; nu se poate mobiliza sa termine o sarcina; durere de cap; durere de stomac frecventa; performante scolare scazute; insomnie si cosmaruri frecvente; pierderea interesului pentru activitati, chiar si pentru cele care ii faceau placere; vorbeste des de ideea de moarte si pare sa isi doreasca asta.

La copiii mici, atacul de panica se caracterizeaza printr-un episod brusc de frica intensa. Aceasta nu are un motiv anume pentru care apare si nici manifestari fizice severe.

Atacurile de panica extrem de frecvente in cazul unui copil pot degenera in anxietate cronica generalizata. Crizele pot dura de la cateva minute la cateva ore.

Complicatiile atacului de panica la copil. Daca nu este recunoscut si tratat la timp, complicatiile atacului de panica pot fi devastatoare. Atacurile de panica pot interfera cu dezvoltarea normala a copilului si adolescentului. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica pot fi anxiosi aproape in permanenta, chiar si atunci cand nu au atacuri de panica. Unii dintre ei incep sa evite situatiile in care ar putea apare un atac de panica si situatiile in care ar fi posibil ca ajutorul sa nu fie disponibil. De exemplu, copilul poate incepe sa nu mai vrea sa mearga la scoala sau sa fie separat de parintii sai. In cazuri severe copilului sau adolescentului ii este teama sa mai paraseasca casa. Tiparul de evitare a anumitor locuri se numeste agorafobie. Unii copii si adolescenti cu atacuri de panica pot dezvolat o depresie severa cu comportament suicidar. Ca incercare de diminuare a anxietatii unii adolescenti cu atacuri de panica folosesc alcool sau droguri.

Atacurile de panica la copii pot fi dificil de diagnosticat. Aceasta poate duce la multe consultatii si teste care sunt scumpe. Atunci cand este evaluat corect si diagnosticat, atacul de panica raspunde bine la tratament. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica trebuie initial evaluati de catre medicul de familie. Daca nu exista o alta boala sau afectiune care sa produca atacurile de panica, atunci copilul sau adolescentul trebuie evaluat psihiatric.

Complicatiile atacului de panica

Atacurile de panică se complică frecvent cu depresia, suicidul, alcoolismul, dependenţa farmacologică, bolile coronariene, complicaţii sociale şi familiale (pierderea locului de muncă, divorţ, conflicte conjugale). Ele antrenează în timp o degradare importantă a calităţii şi a speranţei de viaţă. În vederea iniţierii unei psihoterapii eficiente, se va face o analiză funcţională a simptomatologiei, pe baza unei liste care va preciza: unde, când, cu ce frecvenţă, cu ce intensitate, în prezenţa cărui factor se declanşează răspunsul anxios.

Atacurile de panica se pot transforma intr-o tulburare debilitanta si distructiva. Teama de atacurile recurente poate conduce la adoptarea unui comportament de evitare, respectiv incepeti sa evitati ceea ce este in mod obisnuit considerat o situatie normala. De exemplu puteti incepe sa evitati sa mergeti la magazin sau va este frica sa parasiti locuinta de unul singur. Apare de fapt ceea ce se numeste frica de frica.

Efectele atacului de panica

Atacul de panica poate avea o serie de consecinte. Atacul de panica dureaza doar cateva minute, dar efectul acestei experiente poate fi pe termen lung. Daca aveti atacuri de panica frecvente, faptul ca aceste atacuri de panica apar destul de des au un puternic efect emotional. Amintirea faptului ca a existat o teama intensa si teroare in timpul atacului de panica poate influenta in mod negativ increderea in sine si poate avea impedimente asupra vietii dumneavostra de zi cu zi.

Datorita frecventei de repetare a atacurilor de panica se poate ajunge la anxietate anticipatorie, respectiv incepe sa va fie teama ca veti avea un alt atac de panica, si aceasta duce la anxietate si tensiune constanta. Acest tip de anxietate seamana cu anxietatea din tulburarea de anxietate generalizata. Frica de frica poate fi prezenta in permanenta si poate avea efect devastator.

O alta consecinta a atacurilor de panica frecvente poate fi evitarea fobica, adica incepeti sa evitati anumite situatii sau locuri. Aceasta evitare se bazeaza pe convingerea ca o anume situatie a dus la atacul de panica anterior. Sau puteti incepe sa evitati anumite locuri pentru ca ar fi dificil sa iesiti din acel loc sau ar fi dificil sa cereti ajutor daca ati avea un atac de panica.

O alta complicatie posibila a atacului de panica este depresia. Depresia apare destul de frecvent la persoanele care au atacuri de panica. Atacurile de panica impreuna cu depresia pot avea un impact serios asupra vietii dumneavoastra. Atunci cand aveti senzatia ca atacurile de panica si anxietatea sunt incontrolabile poate apare depresia.

Abuzul de substante poate fi o incercare de a va trata singur anxietatea si atacurile de panica prin utilizarea alcoolului, tutunului sau drogurilor. Din nefericire acestea nu fac altceva decat sa inrautateasca situatia.

Una din cele mai frecvente si greu de suportat consecinte ale atacurilor de panica este agorafobia, respectiv evitarea sistematica a locurilor publice.

Cercetari privind atactul de panica si hiperventilatia

Unii cercetatori sustin ca persoanele care fac atacuri de panica hiperventileaza mai rapid decat media populatiei si ca hiperventilatia este cea care produce atacurile de panica. Alti cercetatori sustin ca persoanele care fac atacuri de panica sunt mai sensibile din punct de vedere psihologic la dificultatile de respiratie, cum este hiperventilatia, si ca aceasta sensibilitate, impreuna cu gandurile si sentimentele asociate, produc atacurile de panica. Alte teorii sustin ca persoanele cu atacuri de panica sunt sensibile din punct de vedere fiziologic la modificarile de nivel ale dioxidului de carbon, si ca astfel hiperventilatia poate duce la atac de panica.

La Rio de Janeiro s-au realizat cercetari care au demonstrat ca persoanele care au atacuri de panica raspund mai rapid la hiperventilatie comparativ cu cei care nu fac atac de panica.

Totusi se pare ca nu exista o corelatie intre istoricul familial de atac de panica si hiperreactivitatea la hiperventilatie. Cecetarile de la Rio de Janeiro arata si faptul ca teoria conform careia persoanele cu atac de panica ar fi sensibile la nivelul de dioxid de carbon din aer nu pare valida.

Cei care fac atacuri de panica interpreteaza in mod eronat schimbarile fizice produse de hiperventilatie, ajungand astfel sa aiba atacul de panica. Ceea ce pare important este intelegerea vulnerabilittailor neurobiologice ale acestor persoane.

Gandirea si atacurile de panica

Atacurile de panica constau dintr-o multitudine de semne si simptome, cum sunt frecventa cardiaca crescuta, dificultati in respiratie, transpiratii, ameteli, etc. impreuna cu aceste simptome fizice apar si gandurile legate de aceste simptome. Frecventa cardiaca accelerata si durerea toracica duc la ganduri legate de infractul de miocard. Multe persoane care fac atacuri de panica ajung in serviciul de urgente la spital datorita acestor ganduri.

Cecetatorii din Norvegia au aratat ca gandurile catastrofice nu sunt doar o parte a atacurilor de panica, ci duc si la inrautatirea atacurilor de panica.

Teoriile actuale sustin ca atacurile de panica sunt declansate de felul in care o persoana gandeste in legatura cu senzatiile fizice pe care le are. Persoana interpreteaza aceste simptome ca fiind periculoase din punct de vedere fizic, mental sau social si astfel apare atacul de panica. Acest tip de ganduri sunt cunoscute sub denumirea de cognitii primare.

Persoanele care fac atacuri de panica au si cognitii secundare, si anume gandul ca va exista o leziune permanenta sau de durata datorita senzatiilor fizice avute.

Cu cat o persoana crede ca gandurile sale cele mai infricosatoare se vor adeveri, cu atat creste intensitatea atacului de panica. Intensitatea atacului de panica nu difera functie de preponderenta cognitiilor primare si a celor secundare.

Aceste rezultate sprijina utilizarea psihoterapiei ca tehnica de tratament a atacurilor de panica. Invatand sa recunoasca si sa modifice gandurile catastrofice persoana poate reduce intensitatea atacului de panica.

Atacul de panica si riscul de boala cardiaca

Se pare ca femeile varstnice care fac atacuri de panica au risc crescut de boala cardiaca.  Cecetarile recente arata ca exista o corelatie semnificativa intre anxietate si depresie ca factori de risc in infarctul miocardic si atacul vascular cerebral.

Prof. Smoller de la universitatea medicala Harvard arata ca atacurile de panica sunt periculoase in sine referitor la riscul cardiac. Studiile sale arata ca femeile varstnice cu istoric recent de atacuri de panica au nevoie de o urmarire atenta pentru decelarea complicatiilor cardiovasculare. Riscul de boli cardiace asociat atacurilor de panica este semnificativ pentru femeile la postmenopauza. Ceea ce nu este inca clar este daca la aceste femei atacurile de panica crecs riscul coronarian sau este vorba de fapt despre un atac de panica asociat unei boli coronariene inca nediagnosticate.

Dificultatile de respiratie, bataile accelerate ale inimii si vertijul sunt simptome ale atacului de panica. Dar este posibil ca unele din femeile varstnice care au aceste simptome sa aiba de fapt o problema cardiaca nediagnosticata.

Genetica si atacul de panica

Exista teorii conform carora persoanele care fac atacuri de panica ar avea o mutatie genetica. Revista “New Scientist” a publicat un raport conform caruia echipa de la centrul pentru biologie medicala si moleculara din Barcelona ar fi descoperit gena responsabila de atacurile de panica. Cercetatorii din Barcelona au descoperit ca 90% din persoanele afectate de atacuri de panica au o anormalitate genetica. Mutatia genetica, numita DUP25, se pare ca apare destul de rar la persoanele care nu sufera de anxietate si atacuri de panica. Regiunea mutatiei apare pe 60 de gene, din care au fost identificate pana in prezent doar 23.

Ceea ce nu se cunoaste inca este felul in care aceste mutatii genetice duc la producerea de proteine care controleaza felul in care celulele sistemului nervos comunica unele cu altele. Este posibil ca un dezechilibru in producerea acestor proteine sa duca la marea sensibilitate a creierului la situatii stressante.

Pe de alta parte este foarte interesant ca nu toate persoanele care prezinta mutatia genetica DUP25 fac atacuri de panica. Din acest motiv dr. Monica Gratacos de la centrul din Barcelona spune ca mediul are o importanta foarte mare in aparitia atacurilor de panica. Mai mult de 20% din persoanele care prezinta mutatia genetica DUP25 nu fac niciodata atacuri de panica si nu sufera de anxietate.

O alta descoperire a fost aceea ca mutatia DUP25 difera de la o gerenatie la alta in cadrul familiilor. De asemenea mutati variaza in cadrul aceleiasi persoane, si anume nu toate celulele unei persoane sunt afectate de aceasta mutatie. Dr. Raymond Crow de la universitatea din Iowa atrage atentia asupra faptului ca aceasta este o descoperire foarte importanta. Se pare ca a fost identificat un nou mecanism de producere a bolilor.

Datorita acestor descoperiri multi cercetatori au ajuns la concluzia ca de fapt atacul de panica este produs de un amestec de factori de mediu si genetici. Se pare ca poate exista o susceptibilitate la atacuri de panica, dar sunt necesari factori de mediu pentru declansarea acestei susceptibilitati.

Prof. Baker a demonstrat ca atacul de panica apare mai ales la persoanele care tind sa isi suprime emotiile. Emotiile se acumuleaza pana cand apare atacul de panica.

Daca se adauga la aceste informatii acelea privind neuroplasticitatea, s-ar parea ca putem controla din punct de vedere psihologic expresia genetica. Cercetarile dr. Rossi sunt semnificative in acest domeniu, ca si teoriile moderne din psihologia cuantica.

Ceea ce este cert este ca atacul de panica se poate trata cu succes prin psihoterapie si medicatie antidepresiva.

Tratamentul atacului de panica

Tratamentul medicamentos al atacurilor de panica se realizeaza prin prescrierea a doua mari clase de substante:

Antidepresivele, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau SSRI si antidepresivele triciclice. Antidepresivele reduc sau elimina multe dintre atacurile de panica. In general efectul este vizibil dupa cateva saptamani, astfel incat ele nu sunt utile daca sunt administrate in timpul unui atac de panica acut. Unele din cele mai frecvent prescrise medicamente din clasa antidepresivelor pentru atacul de panica sunt Zoloft, Paxil, Prozac, Safarem.

O alta clasa de substante active in atacul de panica sunt benzodiazepinele, care actioneaza foarte rapid, in general in 30 de minute – o ora. Efectul lor rapid le face sa fie adecvate in atacul de panica acut. Benzodiazepinele produc insa dependenta rapida si simptome severe de intrerupere a administrarii, astfel incat sunt utilizate cu prudenta. Cel mai frecvent sunt prescrise Klonopin si Xanax. Eficacitatea lor este variabila. Daca luati benzodiazepine nu opriti brusc medicatia. Durata tratamentului depinde de severitatea bolii si de raspunsul la tratament.

Medicamentele administrate cel mai frecvent in atacul de panica poarta numele de anxiolitice, de cele mai multe ori din clasa benzodiazepinelor.

Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive: antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin sau benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam, care sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.

Psihoterapia in atacul de panica.

Psihoterapia este considerata la ora actuala cel mai bun tratament in atacul de panica, in unele cazuri in asociere cu medicatia. Tipurile de psihoterapie utilizate in tratamentul atacurilor de panica sunt:

Psihoterapia cognitiv-comportamentala: pacientului i se explica exact ce este un atac de panica, restructurare cognitiva pentru ca persoana sa devina mai realista, teme de casa comportamentale, etc. Psihoterapia cognitiv-comportamentala (CBT) se centreaza pe importanta comportamentului si a proceselor gandirii in intelegerea si controlarea atcurilor de panica. Tratamentul se refera la comportamentele inadecvate si gandurile irationale care contribuie la continuarea simptomelor.

Terapiile cognitiva si comportamentala sunt tratamente eficiente pentru atacurile de panica. Diverse rapoarte au concluzionat ca aceste terapii sunt superioare tratamentului medicamentos; alte rapoarte au tras concluziile contrare. Mai multe studii au descoperit insa ca tratamentul medicamentos combinat cu aceste psihoterapii dau cele mai bune rezultate, comparati cu oricare dintre cele doua tipuri de tratament luat separat.

De asemenea, studiile au aratat ca psihoterapiile cognitiv-comportamentala sunt eficiente nu numai in eliminarea atacurilor acute, ci si in prevenirea reaparitiei acestora.

Doua din zonele de interes majore pentru terapia cognitiva a atacurilor de panica o reprezinta educarea pacientului in legatura cu atacurile de panica (in ce constau, cum apar, care sunt primele semne, cat dureaza, faptul ca nu sunt amenintatoare la adresa vietii etc.) si ideile false pe care pacientii le au adesea despre atacurile de panica (ca le-ar putea fi fatale, ca i-ar putea inebuni etc.). Aceste instructiuni au scopul de a corecta ideile false ale pacientului, care tinde sa interpreteze gresit orice mica senzatie corporala ca pe un semn ca un atac de panica este pe cale sa se produca si odata cu el, moartea pacientului.

Pacientii invata diverse tehnici de relaxare care ii ajuta sa capete un oarecare sentiment de control asupra a ceea ce li se intampla, scazandu-le nivelul de anxietate si ajutandu-i sa treaca mai usor peste un atac de panica.

S-a observat ca hiperventilarea (atunci cand cineva inspira si expira aer mai repede si mai mult decat in mod normal) care apare in atacurile de panica este reaspunzatore de aparitia unor simptome precum ameteala si senzatie de lesin, in timpul atacului de panica. Aceste senzatii accentueaza si mai mult teama pacientului ca ceva grav se intampla sau se va intampla cu el. De aceea, o metoda de a controla atacurile de panica este aceea de a invata pacientii sa isi controleze respiratia in timpul atacurilor de panica astfel incat sa nu mai hiperventileze.

Expunerea in vivo inseamna expunerea pacientului la stimulii asociati cu aparitia atacului de panica. Multi dintre cei care au suferit cateva atacuri de panica au devenit hipervigilenti in legatura cu corpul lor si ori de cate ori observa vreunul din semnele asociate cu atacul de panica, se sperie, ceea ce precipita instalarea totala a atacului de panica. De exemplu, pentru ca in timpul unui atac de panica inima bate foarte repede si mai tare decat de obicei, este suficient ca pacientul respectiv sa urce cateva scari sau sa faca un anumit efort pentru ca, simtind cum ii bate inima, pacientul sa creada ca e pe cale de a face un atac de panica. Gandul acesta il sperie, inimia incepe sa bata si mai tare, pacientul se sperie si mai mult si in final chiar face atacul de panica, desi initial nu era vorba decat de un efort fizic insotit de o activitate cardiaca crescuta in mod fiziologic. Expunerea in vivo inseamna obisnuirea pacientului cu astfel de senzatii interne, ale corpului, pe care sa nu le mai interpreteze, in mod eronat, ca semne prevestitoare ale unui atac de panica.

Psihoterapia psihodinamica: se bazeaza pe concepte psihanalitice. In general, se presupune ca oamenii sunt definiti de experientele lor timpurii si ca la baza comportamentului uman se afla conflictele psihologice. Mintea inconstienta sau subconstientul este un loc in care se ascund emotiile dureroase. Mecanismele de aparare tin aceste emotii ascunse, dar daca emotiile sunt constientizate atunci simptomele de atac de panica pot fi diminuate sau eradicate.

Una din cele mai frecvente concluzii prinvind trecutul celor cu atacuri de panica este aceea ca multi dintre ei au suferit pierderea prin deces sau divort a unuia dintre parinti, in special a mamei. O alta trasatura comuna a celor cu atacuri de panica, pe langa frecventa crescuta a pierderilor, este perceptia parintilor ca fiind critici, amenintatori, temperamentali si imprevizibili, exigenti sau in control. Alte cercetari au aratat ca cei cu atacuri de panica au o dificultate sporita in copilarie de a se imprieteni cu alti copii, nu se simt sprijiniti de parinti si au adesea sentimentul de a fi prinsi intr-o capcana. De aceea, acesti oameni au o sensibilitate sporita in legatura cu separarea si atasamentul, pe care le percept adesea ca excluzandu-se reciproc. Teama ca si-ar putea pierde liberatea alterneaza cu teama pierderii sigurantei pe care o relatie le-o da. De aceea, ei vor incerca sa evite pe cat posibil atat separarea cat si atasamentul prea puternic, ceea ce ii va obliga la un comportament relational destul de ingust ca repertoriu. Nivelul extrem de panica constatat in acesti pacienti pare a fi explicat de amenintarile pe care ei le percept la adresa atasamentului lor. In cazul femeilor, este posibil ca in unele cazuri, explicatia atacurilor de panica sa fie legata de abuzul fizic si sexual din copilarie, care pare a avea o incidenta mai mare in cazul acestor pacienti comparativ cu alte femei, cu tulburari de anxietate dar fara tulburari de panica. Si asta pentru ca abuzul sexual interfera cu atasamentul fata de parinti, ceea ce explica faptul ca femeile abuzate au dificultati in a se simti in siguranta in relatii intime si au grad scazut de incredere, in general. Intr-o psihoterapie psihodinamica (psihanalitica), dificultatile pacientului in plan relational devin evidente in transfer. Cele mai evidente sunt conflictele centrate in jurul ideiilor de separare, independente si furie. Terapeutul trebuie sa exploreze in amanunt temerile pacientului legate de posibilitatea de a deveni prea dependent de terapeut, dupa cum, tot asa, teama de pierderea terapeutului, in timpul vacantelor si concediilor, poate fi destul de proeminenta. Unii dintre pacienti au fantezii legate de o furie de necontrolat, sau chiar o furie ucigasa, legata fie de modalitatea in care proprii parinti exprimau furia, fie de reactia parintilor atunci cand pacientii, copii fiind, isi exprimau sentimentele de furie. Examinarea mecanismelor de aparare implicate in evitarea furiei este potential utila. Unul dintre aceste mecanisme este somatizarea, adica concentrarea asupra unor probleme legate de functionarea corpului, cuscopul evitari confruntarii cu problemele psihologice. Un alt mecanism este externalizarea, problemele sunt atribuite altei persoane, care trateaza inadecvat pacientul. Toate aceste mecanisme, ca si modalitatea de relationare a pacientului cu terapeutul si cu alte persoane semnificative din viata sa trebuie analize, astfel incat, in cele din urma, pacientul sa devina mai putin anxios in plan relational.

Psihoterapia de grup: Beneficiile psihoterapiei de grup includ: reducerea stigmei, prin experienta ca exista si alte persoane cu simptome si dificultati similare; furnizarea unor ocazii de modelare si intarire din partea membrilor grupului; asigurarea unui mediu natural de expunere pentru pacientii care se tem sa nu aiba atacuri de panica in situatii sociale.

Hipnoterapia atacului de panica: Hipnoterapia este foarte utila in reducerea simptomatologiei atacurilor de panica si in multe cazuri poate duce la disparitia completa a atacului de panica. Desi poate fi un tratament foarte eficace, multe persoane care sufera de atac de panica sunt reticente la a accepta hipnoza clinica ca metoda de tratament, aceasta deoarece in mod tipic nu inteleg felul in care functioneaza hipnoterapia. Multe persoane cred ca hipnoterapia este o forma de control al mintii- adica sunt hipnotizati si apoi nu isi mai amintesc ce s-a intamplat cu ei.

Psihoterapia integrativa: Psihoterapia integrativa combina abordarile de mai sus si se intervine prin mai multe mijloace “tehnice”. Se presupune ca atacul de panica cu sau fara agorafobie se datoreaza unei “rani a sinelui”, si anume persoane care fac atacuri de panica invata intr-un fel sau altul ca este periculos sa traim autonom in lumea nesigura. De multe ori persoana care are atacuri de panica crede in secret ca nu se poate descurca cu realitatea de neevitat. Frica se refera la moarte, pierdere, cresterea responsabilitatilor, etc, care dau nastere unor asa-numite “urme somatice” (senzatiile corporale din atacul de panica). Senzatiile din corp fac ca persoana sa se concentreze asupra acestora si de aici incepe cercul vicios in care simptomele fizice intretin frica si frica intretine simptomele fizice. In timp persoana incepe sa evite locurile in care a mai facut atacuri de panica. Ca urmare, in psihoterapia integrativa se folosesc atat concepte cognitiv-comportamentale, cat si psihodinamice, pentru tratamentul atacului de panica. In tratamentul atacului de panica pot fi incluse si tehnici de hipnoza clinica.

Psihoterapia este eficace in 80-85% din atacurile de panica.

Daca nu sunt tratate atacurile de panica pot avea impact serios asupra vietii dumneavoastra personale si profesionale. Persoana care sufera de atacuri de panica poate incepe sa se izoleze, si devine din ce in ce mai depresiva si neajutorata. Cu ajutorul psihoterapiei atacurile de panica si anxietatea pot fi eliminate, astfel incat sa redobanditi controlul asupra propriei vieti.