Anorexia nervoasa

anorexia

Anorexia apare in primul rand la adolescenti, dar nu numai. Femeile sunt in primul rand afectate, mai ales cele care sufera de depresie si sentimentul singuratatii. Dar anorexia poate apare si ca afectiune de sine- statatoare, ca urmare a afectarii perceptiei imaginii corporale, fiind o tulburare de comportament alimentar.

Persoanele anorexice se vad altfel decat sunt in realitate – fenomen numit dismorfism. Perceptia propriului corp este complet diferita fata de “imaginea reflectata in oglinda”, insotita fiind de preocupare excesiva pentru silueta si refuzul de a manca.  Se insoteste de cele mai multe ori de stress psihologic marcat, relatii sociale perturbate si modificari in diverse zone ale functionarii sociale si ocupationale, in viata personala, etc.

Anorexia se manifesta prin refuzul de a manca, exercitii fizice practicate la extrem, auto- administrare de diuretice in mod excesiv, orice metode pentru a pierde in greutate desi persoana este excesiv de slaba. In plus pot apare complicatoo medicale datorita emacierii corpului, pierderea menstruatiei, pana la incapacitatea de a se ridica din pat datorita starii de slabiciune.

Perceptia corpului difera foarte mult de realitate, persoanele anorexice se vad mult mai grase decat sunt in realitate, au o viziune deformata asupra corpului lor.
Din acest motiv in psihoterapie se insista pe imaginea de sine, stima de sine, acceptarea propriei persoane.

Cele mai multe persoane anorexice nu apeleaza la psihoterapeut din proprie vointa, ci sunt aduse de familia ingrijorata.

Cauze si factori care contribuie la aparitia anorexiei

Anorexia nu are o cauza unica, ci este datorata unui amestec de factori sociali, psihologici si biologici.

Factorii genetici in anorexie. Se pare ca factorii genetici contribuie in proportie de 50% la aparitia unei tulburari de comportament alimentar, iar pentru anorexie exista un risc comun cu cel al depresiei clinice. Aceasta sugereaza ca genele care influenteaza reglarea nutritionala, personalitatea si emotiile au un rol in anorexie. Un factor care contribuie la dezvoltarea anorexiei este axul hipotalamo- pituitaro- adrenal, desi modelele respective au fost testate doar pe animale, si s-ar putea sa nu ia in considerare modelele culturale complexe despre care se stie ca contribuie la geneza anorexiei.

Factorii neurobiologici in anorexie. Exista corelatii intre serotonina si diverse simptome psihologice cum sunt dispozitia, somnul, voma. Sexualitatea si apetitul. Anorexia se pare ca se leaga de tulburari la nivelul serotoninei, mai ales cu anumite zone din creier care sunt responsabile de anxietate, dispozitie si controlul impulsurilor.

Factorii nutritionali in anorexie. Deficitul de zinc duce la scaderea apetitului si poate genera anorexie nervoasa, tulburari ale apetitului. Unele cercetari arata ca administrarea de zinc la persoanele cu anorexie amelioreaza boala.

Factorii psihologici in anorexie. Comportamentul anorexic provine din distorsiuni cognitive, respectiv felul in care persoana gandeste legat de propriul corp, mancare si mancat. Persoanele cu anorexie cred despre ele ca sunt grase si neatragatoare. Este vorba nu despre o problema de perceptie, ci despre felul in care persoana evalueaza perceptia despre sine. Persoanele care au anorexie au in acelasi timp o stima de sine scazuta si anumite trasaturi de personalitate care le predispun la tulburari ale comportamentului alimentar. In general anorexicele sunt obsesive, perfectioniste, au nevoie inalta de control.

De multe ori anorexia coexista cu alte afectiuni, cum sunt depresia clinica, tulburarea de tip obsesiv- compulsiv, abuzul de substante, diverse tulburari de personalitate. Diverse studii arata ca in anorexie pot exista tulburari ale memoriei si atentiei, care contribuie la evolutia anorexiei. Atentia este concentrata in mod special asupra corpului si conceptelor legate de corp.

Factorii sociali si de mediu in anorexie. Factorii sociali care contribuie la geneza anorexiei se refera in primul rand la promovarea idealului feminin de femeie slaba, mai ales prin mass-media. Prevalenta anorexiei este mult mai mare in randul manechinelor si dansatoarelor decat in restul populatiei. Multe dintre anorexice au fost abuzate in copilarie: pana la 50% din cazuri. Desi abuzul sexual nu este un factor de risc specific pentru anorexie, persoanele cu anorexie care au fost abuzate sexual au in general o simptomatologie cronica si greu tratabila.

Functionarea creierului in anorexie

Tiparele cerebrale ale femeilor anorexice difera foarte mult de acelea ale femeilor normale. Iar studierea diferentelor de functionare a creierului poate duce la o mai buna intelegere a motivelor pentru care femeile care sunt perfectioniste in copilarie au risc crescut de aparitie a anorexiei nervoase.

La femeile cu anorexie creierul nu poate face diferenta intre ceea ce inseamna a castiga sau a pierde. Femeile anorexice sunt de asemenea foarte concentrate pe consecintele alegerilor pe care le fac. Ele tind sa isi faca o multime de griji legate de viitor. Creierul lor prezinta tipare anormale de activitate, asa cum s-a demonstrat prin rezonanta magnetica nucleara.

In creierul femeilor cu anorexie exista zone hiperactive, care fac ca acelea care sufera de anorexie sa aiba dificultati atunci cand trebuie sa inceapa ceva nou si sa incheie o activitate veche.

Din nefericire rata de vindecare a anorexiei sub tratament este destul de scazuta, anorexia nervoasa fiind afectiunea psihiatrica cu cea mai mare mortalitate. Intelegerea functionarii diferite a creierului la femeile cu anorexie poate duce la dezvoltarea unor noi mijloace de tratament si la progresele in domeniul neurostiintei cognitive, astfel incat pe viitor se spera la o reducere a ratei deceselor la femeile care sufera de anorexie nervoasa.

Mortalitatea in anorexie si bulimie

Tulburarile de comportament alimentar au cea mai crescuta rata a mortalitatii dintre toate bolile psihice.

Prognosticul in bulimie este variat. Boala se poate desfasura pe termen lung, avand o evolutie fluctuanta in decursul mai multor ani, sau poate fi episodica, precipitata de evenimentele si crizele de viata. Pe termen scurt exista o rata de succes a tratamentului de 50%, mai ales la pacientele care doresc sa se insanatoseasca. Severitatea sechelelor dupa eliminarea mancarii sunt un indicator important al prognosticului, datorita faptului ca apar frecvent dezechilibre electrolitice, esofagita si hiperamilazemia. De obicei moartea apare dupa un episod de mancat in exces sau ca urmare a suicidului.

Factorii de risc in bulimie sunt similari cu cei din anorexie. Grupele cu cel mai mare risc sunt:

–          Varsta intre 10 si 30 de ani

–          Atletele

–          Istoricul de anorexie

–          Studentele

–          Evenimentele traumatice, cum sunt abuzul sexual

–          Familiile disfunctionale

–          Pozitia inalta socioeconomica

–          Perfectionistele

Desi in mod tipic pacientii cu bulimie si anorexie sunt femei, aceste tulburari apar in proportie de 2 pana la 8% si la barbati. Din pacate foarte putini barbati ajung sa apeleze la psihoterapie pentru anorexie sau bulimie, de teama sa nu fie etichetati ca homosexuali, pentru ca au ceea ce se considera a fi o boala a femeilor.

Anorexia incepe in perioada intrauterina

Cercetarile recente sugereaza faptul ca viata intrauterina a fatului poate influenta aparitia mai tarziu a anorexiei nervoase. Expertii presupun ca nivelul crescut de estrogen duce la cresterea riscului de anorexie, mai ales la fatul de sex masculin.

Anorexia nervoasa este de zece ori mai frecventa la femei decat la barbati, dar nu este clar de ce se intampla astfel.

Exista studii care sustin ca ar exista o predispozitie genetica pentru anorexie. Pe de alta parte mediul familial si felul in care creste copilul par sa aiba o mare importanta in aparitia anorexiei nervoase.

Cercetarile si studiile efectuate pe gemeni in perioada intrauterina arata ca exista o mare concordanta intre aparitia anorexiei, mai ales la gemenii de sexe diferite, si ca anorexia apare cu agregare familiala.

Anorexia ca simptom

Anorexia ca simptom este descresterea apetitului. Adesea termenul de anorexie este folosit pentru a desemna anorexia nervoasa, cu toate ca exista multe cauze posibile pentru descresterea apetitului.

Anorexia ca simptom poate apare in: anorexia nervoasa, cancer, boala Crohn, colita ulcerativa, dementa, SIDA, sindromul de iradiere acuta, insuficienta renala cronica, utilizarea anumitor droguri si medicamente: stimulente, narcotice, raul de inaltime, insuficienta cardiaca congestiva, apendicita acuta, medicatia antidepresiva.

Anorexia si sarcina

Pentru a naste un copil normal si sanatos, femeia gravida trebuie sa creasca in greutate pe parcursul sarcinii cu pana la 10 kg. Dar a spune acest lucru unei femei care sufera de anorexie este ca si cum am spune unei femei normale ca trebuie sa creasca in greutate cu 50 kg.

Daca sunteti anorexica atunci veti avea dificultati in a concepe un copil si a duce sarcina la termen. Faptul ca aveti un ciclu menstrual neregulat si oase slabe va face foarte dificila conceperea unui copil. Daca sunteti sub greutatea normala si nu mancati o mare varietate de mancaruri, aveti sanse mari sa nasteti un copil anormal sau mort, si sunteti dvs insiva in pericol.

Femeile care au anorexie sau bulimie au o rata crescuta de avorturi spontane, copilul se poate naste prematur si cu diverse riscuri medicale.

Toate femeile trebuie sa beneficieze de ingrijire prenatala adecvata. Iar acelea care se recupereaza dupa anorexie sau bulimie au nevoie de ingrijiri speciale. Vitaminele sunt absolut necesare, ca si programarile periodice la medic. Este interzis efortul fizic, cu exceptia situatiei in care medicul va spune ca se poate face acest lucru. Exercitiile fizice recomandate femeilor insarcinate sunt de tip special, deci nu faceti exercitii fizice prea obositoare; este preferabil sa mergeti la o sala de sport specializata pentru femeile gravide.

Anorexia de activitate

Anorexia de activitate este un tipar comportamental problematic in care descresterea drastica a cantitatii de mancare ingurgitate se asociaza cu din ce in ce mai mult exercitiu fizic, intr-un cerc vicios. Atunci cand apare anorexia de activitate persoana acorda mai mare valoare exercitiilor fizice decat mancarii.

Atunci cand incepe sa manance mai putin persoana cu anorexie de activitate isi creste activitatea fizica. Anorexia de activitate se estimeaza ca apare la aproximativ 75% din persoanele care au anorexie nervoasa.

Multi atleti au dat dovada de performante fizice in timp ce aveau anorexie de activitate. Cu toate acestea in cele mai multe cazuri apar complicatii ale anorexiei. Acesta este motivul pentru care anorexia de activitate necesita tratament inainte de a aparea o scadere a performantei fizice.

Cele mai obisnuite simptome ale anorexiei de activitate sunt:

–         compulsii legate de greutatea corporala si dieta

–         face multe exercitii fizice

–         evita multe feluri de mancare si se auto-diagnosticheaza ca avand alergie la diverse mancaruri

–         probleme cronice gastrointestinale

–         stil de mancare vegetarian dezechilibrat

–         isi defineste valoarea propriei persoane functie de performanta fizica

–         mananca in secret

–         isi numara caloriile in mod obsesiv

–         rar satisfacut de performantele sale fizice

–         isi justifica comportamentul excesiv prin faptul ca apartine unei elite atletice speciale

–         activitatile sportive sunt folosite drept scuza pentru a nu manca

–         dorinta puternica de a face exercitiu fizic in ciuda restrictiilor medicale.

Anorexia athletica nu este un diagnostic formal. Comportamentul persoanei este parte a anorexiei nervoase, bulimiei sau tulburarii obsesiv- compulsive. Comportamentul caracteristic este acela de exercitiu fizic compulsiv. Persoana este in general o fanatica a greutatii corporale si dietei sanatoase. Poate sa plece de la lucru, de la scoala sau de la inatlniri pentru a merge sa faca sport.

Persoana cu anorexie athletica se straduieste sa obtina rezultate sportive din ce in ce mai bune si uita ca sportul poate fi facut din placere. Stima de sine este definita in termeni de performanta fizica. Adesea nu este satisfacuta de realizarile atletice si nu savureaza niciodata victoria. Imediat incearca sa faca o noua activitate fizica. In anorexia athletica persoana isi justifica comportamentul prin aceea ca este parte a unei elite atletice speciale.

Exercitiul fizic compulsiv nu este un diagnostic “oficial”, cum sunt anorexia nervoasa, bulimia sau mancatul compulsiv. Dar cele mai multe persoane preocupate excesiv de mancare si greutatea corporala fac exercitii fizice in exces pentru a-si controla greutatea corporala. Problema nu este aceea a performantei atletice, ci a definirii controlului si respectului de sine in termeni de exercitiu fizic.

Complicatiile anorexiei

Anorexia se asociaza cu multe riscuri medicale. Acestea includ micsorarea masei osoase, scaderea temperaturii corporale, activitate cardiaca haotica si palpitatii, anemie prin deficit de fier, fracturi multiple ca urmare a fragilitatii osoase, pierderea coordonarii, afectarea gandirii, stoparea cresterii la adolescenti, aparitia osteoporozei, iar in cazuri severe insuficienta hepatica si insuficienta renala cu evolutie spre moartea persoanei.

Psihoterapia anorexiei nervoase

Tratamentul anorexiei este necesar pentru a combate complicatiile. Tratamentul poate salva viata persoanei care are anorexie de activitate. Familia trebuie sa se implice in cele mai multe situatii pentru a forta persoana care are anorexie de activitate sa fie tratata. Tratamentul anorexiei este prin psihoterapie si medicatie. Daca cineva din familia dumneavoastra sufera de anorexie fiti pregatit sa intampinati negarea bolii, rezistenta la tratament, furia.

Dupa stabilirea unei relatii psihoterapeutice adecvate psihoterapia tulburarilor de comportament alimentar se va centra pe mai multe aspecte. Unul din cele mai importante simptome in tulburarile de comportament alimentar este obsesia privitor la imaginea corporala. In acelasi timp acest aspect este si cel mai dificil de schimbat. Preocuparea persoanei pentru propria imagine corporala poate duce la contratransfer, care in consecinta trebuie monitorizat cu atentie.

Uneori este necesar ca pacientul sa fie urmarit medical astfel incat sa ne asiguram ca are o nutritie adecvata. Adesea este necesar ca persoana cu tulburare de comportament alimentar sa fie hranita prin perfuzii, pentru ca refuza sa manance.

Daca nu exista un pericol imediat pentru viata pacientului psihoterapia individuala este un punct de plecare foarte bun. Pot fi aplicate interventii cognitiv-comportamentale centrate pe imaginea de sine si auto-evaluare. Pacientul trebuie sa invete cum sa recunoasca care este greutatea corporala adecvata. Materialele psiho-educationale pot fi utile in multe cazuri.

Alte interventii aplicate in psihoterapia tulburarilor de comportament alimentar se refera la terapia partilor, imagerie ghidata, interventii de hipnoterapie, psihoterapie psihodinamica, etc.

Adesea imaginea de sine negativa este creata datorita unor evenimente din anumite stadii de dezvoltare in perioada copilariei. Parintii joaca un rol important in dezvoltarea imaginii de sine a persoanei si ca urmare terapia familiala este adesea recomandata ca parte a psihoterapiei tulburarilor de comportament alimentar.

O alta metoda foarte utila in tratament este psihoterapia de grup, care are eficacitate mare. In terapia de grup pacientul primeste si sprijinul celorlalti membri ai grupului.