Psihodrama ca metoda de suport social pentru batrani

psihodrama batrani

Oana Maria Popescu

In 1912 Moreno ii spunea lui Freud: “Eu incep acolo unde tu sfarsesti…Tu le analizezi visele, eu le dau curaj sa viseze din nou”.

In afara de suportul de care au nevoie persoanele varstnice, se impune si re-educarea societatii, in sensul combaterii asa-numitelor “mituri referitoare la varstnici”: batranii nu se mai indragostesc, sunt o povara, sunt neproductivi, au intotdeauna probleme medicale, nu pot invata, uita mereu si nu se pot bucura de viata. Mai ales familiile varstnicilor au nevoie sa fie educate in aceasta privinta, pentru re-structurarea perceptiilor si cognitiilor referitoare la ceea ce inseamna varsta a treia

Tarile cu populatie de varsta a treia in crestere au o serioasa problema, desemnata ca prioritara chiar si de catre Natiunile Unite, in ce priveste integrarea sociala a batranilor. O solutie pare a fi aceea a grupelor de suport; in Cuba de exemplu exista asa-numitele “circulos de abuelos” (cercurile bunicilor). Astfel de proiecte bazate pe gerontologia educationala au cateva obiective principale:

– contributia la crearea unei noi culturi a “imbatranirii”, considerand varsta a treia un stadiu al dezvoltarii umane, in care se pot dezvolta numeroase potentiale de invatare si contributie la societate;

– obtinerea cunoasterii culturale, stiintifice si tehnice in randul celor varstnici prin informarea referitoare la progresele tehnologiei, artei, culturii si gandiri moderne;
– cooperarea intre grupe de suport pentru varsta a treia din diverse tari ale lumii;

– realizarea unei programe care sa satisfaca necesitatile varstnicilor din diferite medii sociale si cu diverse nivele de educatie;

– identificarea proiectelor viabile de petrecere a timpului liber;

– intelegerea caracteristicilor procesului de imbatranire, pentru a facilita relatiile armonioase cu familia si comunitatea si pentru a crea spatii de experienta si suport social.

Acestea sunt “directive” trasate pentru grupele de suport din afara instutiilor. Pentru batranii institutionalizati insa problemele sunt de natura mai complexa. O problema comuna in general pentru varstnicii din casele de batrani este depresia, si sentimentul izolarii. Acestea se asociaza cu retragere sociala si de multe ori comportamente stereotipe. Institutionalizarea de orice tip devine astfel o problema majora a serviciilor de sanatate.

S-a demonstrat ca psihodrama poate ajuta la depasirea anxietatii, depresiei si comportamentelor stereotipe ale varstnicilor (Altman K.P., 1983).

Persoanele de varsta a treia din casele de batrani sunt expuse tulburarilor psihiatrice si sunt vulnerabile mai ales la depresie. Dar serviciile psihiatrice si/ sau psihoterapeutice sunt rar asigurate. Carman si Nordin (1984) au condus un grup de psihodrama intr-o casa de batrani, gasind ca aceasta este o forma de terapie eficace. Psihodrama s-a demonstrat a fi benefica mai ales pentru ameliorarea depresiei, permitand participantilor la grup sa “retraiasca” si sa poata suferi pentru pierderile nerezolvate, doliul neprelucrat, si sa-si exprime sentimentele reprimate de manie, abandon si teama. Tehnicile psihodramatice au incurajat spontaneitatea si creativitatea si au facilitat procesul de trecere in revista a vietii proprii. Astfel participantii au fost incurajati sa rezolve probleme vechi si sa-si examineze si restructureze identitatea.

Alti autori (Oguzhanoglu si Osman, 2005) au investigat in special efectul psihodramei si psihoterapiei de grup asupra adaptarii si problemelor comportamentale ale persoanelor dintr-o casa de batrani. Ca tehnica, fiecare sedinta de psihodrama a avut durata de 2 si ½- 3 ore, la interval de o saptamana, iar pentru evaluarea nivelului depresiei si anxietatii au fost folosite Scala de Depresie Hamilton si Scala de Depresie Geriatrica. Rezultatele arata ca a cescut spontaneitatea, creativitatea si empatia participantilor, ducand astfel la imbunatatirea comunicarii si adaptarea la propriile probleme. Articularea emotiilor si gandurilor a cunoscut de asemenea o imbunatatire semnificativa, iar scorul la anxietate a scazut considerabil. S-a ajuns astfel la concluzia ca psihodrama poate fi de ajutor persoanelor varstnice pentru imbunatatirea comportamentului si bunastarea psihologica, si pentru descoperirea intelesului vietii.

Pentru batranii institutionalizati sau din casele de batrani colectivul Universitatii din Havana recomanda impartirea grupelor mari in ceea ce ei numesc “grupe familiale” de baza, de 6-7 persoane, avand discutii atat in grupul extins cat si in grupele mici. Se pleaca de la premiza ca uneori persoanele de varsta a treia absorb mai greu informatia, asa ca grupele mici sunt necesare ca forum pentru intrebari si exprimare de sine.

Faptul ca batranii institutionalizati adesea se izoleaza este un lucru indeobste cunoscut. In timp ce psihoterapia si medicatia traditional utilizata pentru remotivarea pacientilor nu este atat de eficace la batrani, psihodrama da rezultate.

Psihodrama este recomandata ca substituent mai acceptabil si mai putin anxietant al psihoterapiei prin alte metode, facilitand expresia intregii game de sentimente si oferind oportunitati pentru resocializare. In cadrul psihodramei sunt utilizate in special pantomima de grup, cu sarade sau fragmente de piesa de pantomima, utilizarea picturilor sau pozelor pentru a pune in scena dispozitia si personalitatea personajelor din poze; jocul de rol al unei persoane admirate; vizionarea de spectacole de teatru. Se foloseste de asemenea bibliodrama, care poate satisface nevoile unor indivizi sau grupuri mai mici.

Psihoterapia de grup este utila in grupuri mixte si pentru tratamentul problemelor emotionale si existentiale unice ale femeilor varstnice. Principalul beneficiu este acela de a oferi o oaza de siguranta pentru explorarea problemelor curente, integrarea sinelui, cresterea stimei de sine si depasirea izolarii si depresiei.

Pe de alta parte, nu doar ca ii putem invata pe varstnici, varstnicii ne invata pe noi. In acest context, Francisco Goya, picta un tablou, “Inca invat” (“Aun aprendo”), infatisand un batran mergand cu ajutorul a doua bastoane.

Bibliografie:
1. Attman, K.P. “Psychodrama with the institutionalized elderly: a method for role re-engagement”, Journal of group psychotherapy, psychodrama and sociometry, 1983, vol.36, no.3, pp.87-96;

  1. Aging 101, www.hcoa.org/aging;
  2. Carman M.B., Nordin S.R., “Psychodrama: therapeutic modality for the elderly in nursing homes”, Clinical Gerontology, 1984, pp.15-24;
  3. Dale Richard Buchanan “Psychodrama: a humanistic approach to psychiatric treatment for the elderly”, Hospital Community Psychiatry, vol.33, 220-223;
  4. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of Clinical Reports on the Application of Psychodrama”, Journal of Group Psychotherapy, Psychodrama & Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
  5. David A.K., Hundal Jasdap, “A survey of clinical reports on the application of psychodrama”, Journal of Group Psychotherapy, Psychodrama& Sociometry, vol.55, no.4, pp.141-157;
  6. Hindy Nobler, “It’s never too late to change: a group psuchotherapy experience for olde women”, Behavioral Science, vol.19, no.3, 1992;
  7. Huffington Center of Aging, www.hcoa.org/newsite/articles ;
  8. Kallan Oguhanoglu N., Osman O., “The elderly, nursing homes and life voyages: a psychodrama group study”, Turkish Psikiyatru Derg, 2005, 16(2), 124-32;
    10. *** www.solidarity.org/