|
Tehnici cognitiv- comportamentale si elemente de psihodrama |
E-mail
|
|
Tehnici cognitiv-comportamentale şi elemente de psihodramă
Andreea Pop, psiholog
Masteratul de Psihologie Clinica si Psihoterapii
Universitatea Babes Boliay, Cluj Napoca
Interfaţa istorică dintre cele două abordări terapeutice
Deşi psihodrama clasică este tradiţional conceptualizată în termenii a trei tehnici principale – încălzirea, dramatizarea propriu-zisă şi internalizarea, studiile din ultimii ani demonstrează ca sunt o serie de alte tehnici care, folosite împreună cu tehnicile psihodramatice, au eficientă crescută (Treadwell, Stein, Kumar, 1990). Utilitatea psihodramei constă şi în varietatea de tehnici care pot fi împrumutate şi adaptate din tehnici terapeutice de grup sau individuale. Odată cu creşterea popularităţii tehnicilor de terapie cognitiv-comportamentale (CBT), în special a celor dezvoltate de Beck şi colegii a crescut si aplicarea modelului cognitiv-comportamental în terapia de grup, inclusiv în psihodramă.
În această perioadă, cand se pune accentul pe sănătate şi recuperare, dar există şi un interes pentru managementul resurselor, oamenii se orientează înspre terapii de scurtă durată, noţiunea de “durata limiată” dobândind sensul de mai eficient şi mai ieftin. Terapia cognitiv – comportamentală are o durată scurtă şi este abordarea cu cele mai multe studii empirice care atestă eficienţa lor (David, 1998). Totuşi, combinarea elementelor de psihodramă şi a tehnicilor cognitiv – comportamentale a dat rezultate mai bune în terapiile de grup care sunt mai greu de abordat ca şi: adolescenti, deţinuţi, persoane cu tulburări de personalitate, persoane cu dizabilitati mintale uşoare sau dizabilitati associate, persoane din grupuri defavorizate ( Doug Sandle, 1998).
Psihologul clinician Lucy L. Griffith, a cercetat interfaţa istorică dintre cele două abordari, şi elementele care le sunt comune sau care pot fi împrumutate pentru a avea o eficienta crescută. Autoarea studiului oferă câteva exemple in acest sens:
• Linehan foloseşte jocul de rol şi exersarea comportamentului care trebuie achiziţionat în Terapia Comportamentală Dialectică pentru persoanele cu tulburare de personalitate de tip borderline ( Linehan, 1993);
• Mahoney vorbeşte de tehnicile psihodramatice şi de jocul de rol folosite în repertoriul terapeutilor cognitivişti (Mahoney, 1991)
• Young sugerează folosirea tehnicii role-reversal în tehnica punct-contrapunct pe care o foloseşte în Terapia centrată pe scheme cognitive.( Young, 1991)
• În Romania, în cadrul unui proiect de terapie socială prin teatru, s-au experimentat tehnici teatrale şi cognitive-comportamentale în reabilitarea persoanelor aflate in detenţie. (Terapie socială prin teatru – Mihaela Săsărman, UNITER).
Studii experimentale care dovedesc eficienţa crescută a folosirii combinate a terapiei cognitive-comportamentale şi a psihodramei
În 2002 numărul 55 al revistei “Internaţional Journal of Action Methods” a fost dedicat studiilor făcute pe combinarea tehnicilor cognitiv – comportamnetale şi a elementelor de psihodramă.
În primul articol T. Treadwell, V. K. Kumar şi J. Wright descriu modul în care tehnicile cognitiv-comportamentale pot fi aplicate in cele trei etape ale unei sesiuni de psihodramă: warm-up, dramatizarea si sharing. Autorii descriu experimentele pe care le-au făcut cu studenţi şi pacienţi diagnosticat cu abuz de substanţe, anxietate, tulburări de personalitate, tulburări de dispoziţie afectivă. Autorii au folosit în special înregistrarea gândurilor automate şi disfuncţionale, iar pentru a facilita identificarea lor tehnicile psihodramatice:
• Solilocviu dublu, care ajută clientul să conştientizeze mai uşor gândurile sale într-o situaţie specifică.
• Tehnica oglinzii, este utilizată atunci când există relaţii interpersonale disfuncţionale, permite clientului sa vada situaţia din exterior şi să identifice distorsiunile cognitive. Această tehnică facilitează generarea de gânduri alternative cogniţiilor disfuncţionale.
• Inversarea de roluri este una din cele mai folosite tehnici pentru identificarea cogniţiilor disfuncţionale şi inţelegerea mecanismului emoţie-cogniţie-comportament.
• Altă tehnica des utilizată este cea a scaunului liber permite ilustrarea unor concepte cognitive mult mai uşor.
Autorii au introdus tehnicile cognitiv-comportamentale în jocul dramatic, tehnica socratică fiind cel mai des folosită atunci cand o cogniţie disfuncţională era identificată şi se mergea până la identificarea credinţei centrale. Prin tehnici de improvizatie teatrală sau tehnicile enunţate mai sus se generau gânduri alternative, care erau exersate prin joc de rol.
În al doilea articol, Julie Jacobs descrie un studiu de caz al unor adolescente abuzate sexual, care au fot tratate impreună şi individual, folosind jocul de rol în terapia cognitive-comportamentală. Ambele fete fuseseră abuzate sexual de către taţi care s-au sinucis după ce abuzul sexual a fost descoperit. Ambele fete se simţeau vinovate şi aveau sentimente mixte faţă de tatăl care nu mai era: dor, remuşcări, nevoie de afecţiune paternă. Cu ambele fete s-a folosit, individual, jocul de rol. Fetele trebuiau sa işi imagineze ca sunt in faţta unui public alcătuit din fete abuzate sexual, şi ca trebuiau să îşi povestească experienţa pentru a le ajuta să treacă peste traumă. În partea a doua a terapiei, fetele au venit împreună la terapie. Şi de data aceasta s-a folosit tot jocul de rol, pentru a stimula fetele să împărtăşească experienţa lor altor persoane, în mod direct.
Al treilea articol, scris de Russell Ramsay, prezintă cazul unor adulţi cu ADHD (Deficit de atenţie şi hiperactivitate), in care a folosit tehnicile clasice ale terapiei cognitiv-comportamentale şi tehnici psihodramatice în identificarea şi modificarea gândurilor distorsionate. Autorii au folosit înregistrarea gandurilor automate, rezolvarea de probleme, realizarea unei decizii şi jocul de rol pentru a exersa aceste tehnici.
Ultimul articol aparţine lui David Kipper, care introduce tehnica dublului cognitiv, care foloseşte restructurarea cognitivă şi tehnica dublului din psihodramă. Autorul vorbeşte de 6 paşii care trebuie respectaţi după cum urmează: conştientizare, validare, identificarea gândurilor iraţionale din context, confruntarea gandurilor automate în acţiunea dramatică, articularea gândurilor eronate sau a schemelor disfuncţionale, crearea unei noi credinţe raţionale pentru a înlocui convingerea iraţionala precedentă. Funcţia dublului cognitiv este să ofere percepţii suportive şi pozitive, să identifice distorsiunile cognitive, să ajute în procesul de reconstruire a patternurilor de gândire. În contrast, dublul clasic, psihodramatic, ajută protagonistul în crearea unui monolog interior, emotional, care ajută la exrpimarea reacţiilor emoţionale legate de o experienţă.
Modele de utilizare combinată a celor două abordări
Primul studiu pe care aş dori să îl prezint a fost realizat de către Michelle Boury, Thomas Treadwell, V K Kumar, în 1997, la Universitatea West Chester, din Pennsilvania, SUA.
Ipotezele de la care au pornit autorii au fost următoarele:
Dacă gândurile automate şi alte erori cognitive în gândire sunt un tip de procesare a informaţiilor, atunci, prin terapie, care ajută la conştientizarea procesării gândurilor negative, ar trebui ca depresia să scadă. Această noţiune presupune recunoaşterea diferitelor erori de percepţie şi interpretare a interacţiunii cu sine şi cu ceilalţi, şi la dezvoltarea unor noi moduri de gândire. Prin urmare, acest curs care integrează tehnici de psihodramă şi tehnici din terapia cognitiv-comportamentală, ar trebui să fie utile în reducerea depresiei.
S-a folosit Formularul de înregistare a gândurilor automate, care conţine variabile ca şi: frecvenţa situaţiilor dificile, frecvenţa gândurilor automate, numărul de dispoziţii disforice, ânregistrări ale scorurilor dispoziţiei afective, credinţe centrale, numarul de credinţe raţionale alternative credinţelor iraţionale, rezultatele schimbărilor în dispoziţia afectivă. Considerând conţinutul gândurilor automate ca simptomatic pentru depresie, autorii s-au aşteptat ca multe din aceste variabile să fie correlate semnificativ cu scorurile la Inventarul de depresie Beck (Beck-II), şi între ele.
Procedura:
Au fost 40 de participanţi, 24 de femei şi 16 bărbaţi, toţi inscrişi la un curs de psihodramă în cadul Universităţii West Chester. Cursul a durat 14 săptămâni, fiecare şedinţa câte trei ore.
Fiecare sesiune âncepea cu completarea formularului de înregistrare a gândurilor automate unde studenţii erau ajutaţi în identificarea schemelor şi cogniţiilor disfuncţionale. În primele şedinţe instructorii le-au explicat gândurile automate şi le-a arătat cum pot să le identifice. În restul întâlnirilor instructorul selecta credinţele centrale majore pentru săptămâna în curs şi le prezenta într-o situaţie specifică, folosind metodele psihodramatice, ca şi joc de rol, dublu, inversare de rol, împreună cu tehnici cognitive –comportamentale ca şi recadrarea, analiza costuri beneficii, întrebările socratice etc).
Rezultate:
• Folosind testul t, s-a obţinut o reducere de 88% a dispoziţiilor emoţionale negative ca şi rezultat al scrierii gândurilor iraţionale şi a gândurilor raţionale.
• În primele şi ultimele 3 saptamâni media scorurilor dispoziţiei afective negative s-a îmbunătăţit ca urmare a elaborării de gânduri raţionale. Rezultatul arată o îmbunătăţire pozitivă imediată a înregistrării gândurilor raţionale şi iraţionale.
• Numărul de gânduri automate şi numărul credinţelor centrale au avut o corelaţie pozitivă semnificativă cu scorurile obţinute la BDI-II, ceea ce a cofirmat ipoteza autorilor.
Al doilea studiu foarte important a fost realizat de către Zeynep Hamamaci profesor la Universitatea Gaziantep, Departamentul de Psihologie, din Ankara, Turcia.
Autorul studiului foloseşte Scala de măsurare a distorsiunilor cognitive interpersonale (ICDS) adaptată pentru Turcia, pentru a evalua distorsiunile cognitive interpersonale folosind un grup de lucru şi un grup de control, în două etape pre-test şi post-test. Ipoteza autorului a fost reducerea cogniţiilor disfuncţionale în probleme ca şi evitarea intimităţii, expectaţii nerealiste în relaţii şi citirea minţii.
Procedura:
La acest studiu au participat un numar de 24 de studenţi, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei din Ankara. Studenţii au fost aleşi astfel încât să nu fie incluşi studenţi din cadrul departamentului de Psihologie şi Consiliere psihologiă, să nu fi avut experienţă în pshihoterapie, să obţină un scor peste medie la Scala de măsurare a distorsiunilor cognitive interpersonale. A fost selectat un eşation de 12 studenţi, 6 bărbaţi şi 6 femei pentru grupul de intervenţie şi 12 studenţi pentru grupul de control, 7 femei şi 5 bărbaţi.
Autorul nu a explicat mecanismul ABC studenţilor şi a folosit structura unei şedinţe de psihodramă. Autorul a pornit de la premiza că psihodrama poate ilustra concepte folosite in terapia cognitiv-comportamentală prin metode experienţiale şi poate oferi membrilor grupului o varietate de experienţe în care aceştia să poată aplica tehnici cognitiv-comportamentale.
În etapa de încălzire au fost folosite tehnici care au ajutat la identificarea cognitiilor disfuncţionale interrelaţionale. Când a fost identificată o astfel de cogniţie jocul dramatic a fost oprit şi au avut loc discuţii despre cum se poate schimba acea credinţe iraţională, folosind tehnici ca şi întrebările socratice, sau examinarea dovezilor existente. Jocul dramatic era apoi reluat.
În etapa pshiodramatică a jocului propiu-zis cerea membrilor grupului să interpreteze o situaţie din viaţa lor reală, în care cogniţia iraţională avea rol central, urmând ca apoi să folosească tehnicile cognitiv-comportamentale pentru a schimba credinţa centrala.
În etapa de sharing , de internalizare, autorul cerea membrilor grupului să spună distorsiunile cognitive pe care le-au identificat in cursul şedinţei psihodramatice, în jocul sau discuţiile celorlalţi, şi să spună de asemenea şi cogniţiile raţionale pe care le-au dezvoltat spontan, în timpul jocurilor dramatice sau a discuţiilor.
Rezultate:
Studenţii care au făcut parte din grupul experimental au avut scoruri mai scazute la Scala de măsurare a distorsiunilor cognitive interpersonale (ICDS) decât studenţii din grupul de control. Rezultate semnificative au fost sesizate pentru subscala de evitare a intimităţii şi pentru subscala de citire a minţii, nu şi pentru subscala de expectanţe nerealiste în relaţii interpersonale.
Observaţia autorului acestui studiu este că tehnicile psihodramatice au fost utile mai ales atunci când distorsiunile cognitive nu erau identificate cu ajutorul tehnicii socratice.
Bibliografie
Bilaniuk, M.T. (2002). Psychodrama in the 21st Century: Clinical and Educational Applications, in The International Journal of Action Methods, 55, p. 107 – 110.
Boury, M., Treadwell, T.W., Kumar, V.K. (2001). Integrating psychodrama and cognitive therapy--an exploratory study, in The International Journal of Action Methods, 55, p. 55 – 66.
Hollon, S. D., Kendall P. C. (1980). Cognitive self-statements in depression: Development of an automatic thoughts questionnaire, in Cognitive Therapy and Research, 4, 383 – 395.
Kipper, D.A.(2002). The Cognitive Double: Integrating Cognitive and Action Techniques, in The International Journal of Action Methods, 55, p. 93 - 107
Ramsay, J.R. (2002). A Cognitive Therapy Approach for Treating Chronic Procrastination and Avoidance: Behavioral Activation Interventions, in The International Journal of Action Methods,55, p. 79 – 93.
Treadwell, T.W., Kumar, V.K., Wright. J.H. (2002). Enriching Psychorama through the use of cognitive behavioral therapy, in The International Jurnal of Action Methods, 55, p. 55 – 65.
Treadwell, T.W., Kumar, V.K. (2002). Introduction to the Special Issue on Cognitive Behavioral Therapy and Psychodrama , in The International Journal of Action Methods, 55, p. 51-54.
Griffith F. L. (2003). Combining Schema Focus Cognitive Therapy and Psychodrama – a Model for Treating Clients with Personality Disorders, Jurnal of Group Psychoterapies, Psychodrama and Sociometry, 55, p. 128 – 141.
|
|
 |
| Psihoterapie si consiliere individuala, de cuplu, familiala, de grup. |
|
| Ca sa-mi suport pesimismul, m-am hotarat sa fiu optimist. |
| Dar sunt optimist in ceea ce priveste viitorul pesimismului. |
|
| Erotismul este una din bazele cunoaşterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia- Ana |
|
| Psihoterapia nu este ceva ce are terapeutul, cum ar fi un medicament, pe care sa il dea pacientului. |
| Psihoterapia este ceva ce face terapeutul: se implica intr-un anumit tip de conversatie |
| cu cel interesat- Thomas Szasz. |
|
| Nebunia inseamna sa faci mereu acelasi lucru si sa te astepti sa obtii un alt rezultat- |
| - Albert Einstein. |
|
| Un mare maestru Zen a visat ca este un fluture care zboara. |
| In vis nu era constient de individualitatea sa ca persoana. Era doar un fluture. |
| S-a trezit brusc si s-a regasit pe sine ca persoana. |
| Apoi insa s-a gandit “Sunt un om care a visat ca este |
| fluture sau un fluture care viseaza ca este om? |
|
| O samanta se ofera pe sine pentru a creste din ea un copac. |
| Vazuta din afara, samanta este pierduta. |
| Dar acea samanta, care este sacrificata, este intrupata in copac, |
| in ramurile lui, in flori si in fructe. Daca existenta continua a acelei seminte |
| nu ar fi fost sacrificata pentru copac, nu s-ar fi dezvoltat nici ramuri, nici flori sau fructe. |
|
| Optimismul este o boala psihologica a celor care nu au tangenta cu realitatea- Oliver Pell. |
|
| Insomnia. Zadarnică încercare de a ne prelungi viaţa.- Valeriu Butulescu |
|
| Nu exista tristete mai mare decat atunci cand ai necazuri si iti amintesti de vremurile bune.- Dante |
|
|
