Info formare in psihoterapie

info formare

Cei aflaţi în formare în psihoterapie pot găsi că diversitatea în psihoterapie le creează confuzie pentru că mai mulţi formatori nu sunt de acord unul cu celălalt. Pe măsură ce merg de la un worksop la altul, mulţi terapeuţi în formare sunt dezamăgiţi şi decid să îşi realizeze propria abordare în psihoterapie.

La ora actuală un psihoterapeut trebuie să se descurce cu o gamă foarte variată de probleme. În trecut era suficient să fii specializat pe tulburări de comportament alimentar sau pe probelme familiale sau în prsihoterapia copilului, ş.a.m.d. Astfel, formarea în psihoterapie trebuie să asigure psihoterapeutului în formare experienţa tratării clienţilor cu patologii variate. În plus, a învăţa psihoterapie nu înseamnă numai învăţarea unui set de tehnici şi abilităţi, ca şi cum am învăţa tâmplărie. Instrumentul schimbării în psihoterapie este terapeutul, aşa că sarcina supervizorului nu este numai aceea de a învăţa terapeutul ce să facă pentru a-şi ajuta clientul, ci de asemenea de a-l ajuta să vadă care sunt reacţiile personale care îl împiedică să funcţioneze adecvat. Teapeuţilor în supervizare li se cere practic să schimbe fiinţe umane aflate în distres chiar şi atunci când problema de prezentare li se pare de necrezut în sensul în care nu au nici un fel de experienţă personală cu o astfel de problemă.

Psihoterapeuţii învaţă să schimbe oamenii şi în acest proces psihoterapeuţii  se schimbă ei înşişi. Psihoterapeuţii trebuie să devină experţi în ajutorarea clienţilor, ceea ce poate fi învăţat, dar de asemenea trebuie să fie sensibili şi umani, ceea ce probabil nu poate fi învăţat. Unii terapeuţi în formare ajung să fie atât de imersaţi în teorie încât par să fie inumani.

Modalităţile de predare a psihoterapiei diferă de la o ideologie la alta şi de la o şcoală de psihiatrie la alta. Printre profesioniştii din domeniul psihoterapiei există două puncte de vedere extreme asupra psihoterapiei:

Psihoterapia este o experienţă de creştere şi dezvoltare de care ar trebui să beneficieze toată lumea şi cu cât sunt mai mulţi psihoterapeuţi implicaţi cu atât mai bine.

Psihoterapia este pentru aceia care au o problemă care îi handicapează şi terapeutul trebuie să îi ajute să îşi revină cât de repede posibil, iar implicarea unui singur terapeut evită conflictele ierarhice care ar putea apare între mai mulţi psihoterapeuţi.

Cei mai mulţi psihoterapeuţi au aflat pentru prima oară despre psihoterapie în timpul facultăţii. Dar nimeni nu poate învăţa să facă terapie doar citind despre ea. Este ca şi cum am încerca să învăţăm un violonist să cânte la vioară citind ce au scris marii violinişti despre munca lor.