Filmele și psihoterapia

the-top-5-movies-destined-to-flop-in-2016-835409

Semnificaţia filmelor este de multă vreme cunoscută în psihoterapie. Psihanaliştii folosesc de multă vreme analiza filmelor. Analiza filmelor a fost aplicată şi în literatura umanistă existenţială. De exemplu, Fincle (1992) analiza filmul „Cetăţeanul Kane” (1991) din pespectiva logoterapiei. Morenteer (1992) evalua filmele S.F. din perspectiva spirituală si religioasă, arătând  că aceste filme înfăţişează viaţa de după moarte.

Filmele au valoare terapeutică pentru clienţi şi folosirea filmelor în practica clinică seamănă cu biblioterapia. Filmele sunt uşor de folosit deoarece clienţii sunt complianţi. Acestea sunt accesibile, familiare, şi îmbunătăţesc alianţa terapeutică (Hesley şi Hesley, 1993).

Film terapia poate fi utilizată în două moduri: clientului i se sugerează filme pe care să le vadă între şedinţele de terapie, sau sunt folosite filme ca exerciţii de terapie, ca mijloc de facilitare a poveştii clientului.

Filmele comunică cu spectatorul prin imagine, simbol şi metaforă (Boggs 1991,  Dermer şi Hutchings, 2000, Moore, 1998). Filmele, ca metaforă vizuală, servesc schimbării terapeutice. Metafora vizuală seamănă cu metafora literară cu deosebirea că implică lucruri care pot fi văzute. Filmul, ca metaforă, dă clientului ocazia de a privi o situaţie în mod diferit. Metaforele vizuale sunt de asemenea utile în terapia clienţilor care au dificultăţi de accesare a emoţiilor (More 1998).

Filmele îşi comunică mesajul prin învăţare ca urmare a observaţiei. Dacă urmărim cum se comportă şi cum se exprimă alţi oameni, acest lucru ne afectează comportamentul în calitate de spectator. Filmele  oferă  modele simbolice de comportament şi expresie atitudinală. Oamenii tind să-i imite pe acei oameni care sunt similari cu ei, dar cu un prestigiu mai mare, iar asemenea portrete sunt adesea regăsite în filme (Craighead1994).

Filmele trezesc sentimente care duc la schimbare comportamentală, spectatorii învăţând ce să devină şi ce să nu devină pe baza acţiunilor personajelor din film. Mecanismele care facilitează schimbarea terapeutică pozitivă sunt însă neclare. În unele cazuri, insigth-ul rezultat din observaţie este cel care duce la schimbare, în alte cazuri este vorba despre realismul observaţiei şi experienţării unei versiuni alternative a sinelui.