Constientizarea sinelui

Aparitia evolutionara a constientizarii de sine a depins de selectia naturala a sistemelor neuronale care au dat nastere la constientizare si nu de selectia naturala a constientizarii in sine. Constientizarea nu este separata de lumea reala.

Creierul nu este un computer sau un sistem de invatare, ci un sistem de selectie, in care sunt generate epigenetic un numar mare de variante de circuite neuronale. Conectivitatea potentiala a sistemului nervos depaseste cu mult numarul de particule elementare din univers.

Conform ipotezei centrului dinamic, regiunea talamocorticala este centrul integrator al constientizarii sinelui. Acest centru dinamic reflecta utilizarea retelelor neuronale interconectate in timpul stimularii acestei regiuni cerebrale. Cercetarile efectuate prin modelare pe calculator au aratat ca gruparile neuronale existente in cortexul cerebral si talamus interactioneaza in forma oscilatiilor sincrone. Interactiunea dintre diversele grupe de neuroni formeaza centrul dinamic si explica natura experientelor constiente.

Ipoteza centrului dinamic este integrata cu teoria evalotionista, prin faptul ca interactiunile meta-stabile din regiunea talamocorticala duc la un proces de selectionism prin “re-intrare”, gazduind bucle de feed-back interne. Aceasta re-intrare furnizeaza mijloacele critice prin care se leaga activitatile multiple distribuite in creier, fiind apoi modificate dinamic in decursul timpului prin categorisirea perceptuala. Atat diversitatea, cat si re-intrarea sunt necesare pentru fundamentarea experientelor constiente. Aceste semnale de re-intrare sunt denumite degenerari. Degenerarea nu implica deteriorare, ci redundanta in atat de multe regiuni ale creierului cate pot gestiona aceeasi sarcina sau sarcini similare. Aceasta structura cerebrala a fost prezenta de la inceputul evolutiei speciei umane, selectia favorizand anumite tipuri de cortex si transmitand aceste tipare la urmatoarele generatii.