Atingerea si miscarea intrauterina contribuie la dezvoltarea creierului

Cercetatorii de la Universitatea din Tubingen au descoperit modul in care se dezvolta hartile senzoriale in creierul uman. Toate mamele insarcinate sunt constiente de miscarea fatului in ultimele stadii ale sarcinii. Stim ca frecventa miscarilor fetale este corelata cu starea fizica a copilului la nastere. Dar care este rolul acestor miscari neregulate si necoordonate in ce priveste dezvoltarea creierului? Si ce procese neuronale faciliteaza dezvoltarea creierului in legatura cu aceste miscari?

Dr. Anton Sirota, de la Universitatea din Tubingen si dr. Rustem Khazipov de la INSERM, Franta, au publicat un articol in care arata ca miscarile fetale sunt coordonate de asa- numitele oscilatii gamma (EGO) din creierul fatului.

In prima saptamana de viata, soarecii de laborator se afla intr-un stadiu al dezvoltarii similar cu cel al copiiilor in ultimul trimestru de sarcina. Soarecii de laborator nou-nascuti prezinta tresariri spontane care sunt o reminiscenta a miscarilor umane fetale. Aceste miscari spontane si atingeri pasive ajuta la stabilirea topografiei neuronale care cartografiaza diversele parti ale corpului. Atingerea unei anumite parti a corpului creaza un anumit tipar de descarcare a impulsurilor nervoase in creier, ducand la ceea ce autorii numesc “oscilatii gamma timpurii”, care sunt restranse in talamus si neocortex si imprimate genetic.

Cu alte cuvinte, miscarile fatului in perioada sarcinii ajuta copilul in formarea unei harti a propriului corp. Se realizeaza astfel o harta mentala a informatiilor senzoriale din mediu. Frecventa oscilatiilor gamma cerebrale, de aproximativ 40 Hz, este esentiala pentru realizarea acestei topografii cerebrale. Aceasta frecventa inalta, de 40 Hz, a undelor cerebrale, este de asemenea esentiala pentru intarirea conexiunilor neuronale la nivelul creierului.

Pe masura ce creierul uman se maturizeaza, oscilatiile gamma fetale dispar si sunt inlocuite de undele cerebrale gamma ale asultului, care au rolul de “legare pe orizontala” a circuitelor neuronale din creier.